Citate de Alexandru Vlahuta

Oamenii sunt stapani pe limba lor si pe dorintele lor mai putin decat pe orice.

Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decat acela care o da... si, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie sa-ncepi prin a o da.

Simtim intotdeauna ca am putea sa ne opunem anumitor forte si, daca n-am face-o, ar fi o umilire a mandriei, a demnitatii noastre si a ravnei noastre catre perfectiune.

Raza de soare care te incalzeste pe tine nu ti-e imputinata prin faptul ca se mai incalzeste la ea si vecinul tau.

Este greu sa lupti impotriva inimii tale, dar este problema barbatului sa triumfe in aceasta lupta.

Toate felurile de munca isi au pitorescul lor. Un om care munceste e intotdeauna interesant…Orice om care munceste e nobil…In munca e sanatatea, cinstea, puterea si farmecul vietii.

Sufletele patimase se tradeaza in mii de chipuri si sentimentele pe care izbutim sa ni le stapanim intruna nu pot fi foarte puternice.

Lumea pe care-ai visat-o, neafland-o nicaierea, cauta-ti in tine insuti linistea si fericirea.

Orice opera mare se face cu pasiune.

Vesnica-i dreptatea si vesnici sunt martirii care-si jertfesc viata pentru triumful ei. In zbuciumul de lupte si noaptea asupririi renasc semanatorii eternelor idei.

Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înțelepciunea are și ea excesele ei și nu are mai puțină nevoie de moderație decât nebunia. (Eseuri)

Este barbat cu adevarat acela care-si invinge nu numai dusmanii, dar si dorintele.

Invidiosii sufera de succesul altora ca de o umilinta, ca de o ofensa de neiertat adusa slabiciunii lor.

Daca vrea puternic sa fie oricine, sa se stapaneasca mai intai pe sine.

Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.

In luptele-i de veacuri cu-atatea primejdii si greutati ce-i stau in cale, omul imi apare ca acel voinic nazdravan din povesti, pe care nimic nu-l inspaimanta. Cine poate prevedea pana unde-si va intinde intr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta indraznet si neobosit?

Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.

Nimeni nu poate sa fie liber, daca nu se stapaneste pe sine deplin.

Adevarata masura dupa care se judeca orice putere: cat de bine a facut pe lume, nu cat zgomot a facut.

Cum aș putea să-i stăpânesc pe alții, când nu știu să mă stăpânesc eu însumi? (Gargantua)