Citate de Feodor M. Dostoievski

Daca incerci intotdeauna sa fii un om obisnuit, nu vei sti niciodata cat de uimitor poti fi. © CCC

Inima care iubeste mult, sufera mult.

Greselile unui om mare se deosebesc de greselile unui om de rand prin aceea ca de obicei se pot explica din insusirile lui bune.

Profitam de noptile de veghe ale oamenilor mari care au muncit pentru placerea noastra si a secolelor viitoare asa cum ne bucuram de roadele naturii; ni se pare ca e firesc sa le primim.

Nesocotindu-mă niciodată o persoană atât de importantă [pentru a fi o personalitate marcantă a culturii române], nu m-am gândit la atributele care mă caracterizează. De altfel, de mic copil am suferit de o timiditate inhibitorie faţă de lumea din jur. M-a stăpânit toată viaţa, în ciuda jovialităţii mele. Nimeni n-a ştiut şi, probabil, n-a bănuit ce chin era pentru mine luarea cuvântului în public. Fiecare seminar, fiecare curs, fiecare conferinţa erau insoţite de un trac care-mi oprea cuvintele în gât. Făceam aproape totdeauna crize de tahicardie, din pricina efortului, a emoţiei, dar mai ales de teamă că n-am să izbutesc să spun tot ce trebuie spus, să dau auditoriului satisfacţia unei comunicări depline. Dar fie rutina, fie apropierea studenţilor de mine, mi-au dat încredere în ceea ce făceam şi în ceea ce urmăream: să le lărgesc orizontul de cultură, să-i fac să iubească literatura, să-i înalţ spre lumea valorilor. Rezultatele au fost treptat tot mai bune. Studenţii veneau la mine nu numai pentru chestiuni de specialitate, ci şi cu întrebări de viaţă, ca la un duhovnic. Până astăzi primesc mărturiile afecţiunii lor. Unii vin să mă vadă chiar la Văratec, alţii îmi scriu sau îmi trimit cărţile lor, cu calde evocări ale anilor lor de formaţie.

Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCC

Un realism limitat, care nu te duce decat pana la varful nasului, e mai primejdios decat cea mai nesabuita si cea mai fantastica imaginatie, fiindca e orb.

Toate religiile si toate conceptiile etice din lume se reduc la un singur principiu: ,,Sa iubesti virtutea si sa te feresti de viciu”.

Am dorit atat de mult sa fiu ceea ce sunt atunci cand voiam sa fiu cel care am devenit! © CCC

In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.

Oamenii sunt in asa fel facuti, incat nu numai ca prezinta la fiecare pas diversitati ireductibile, dar si instinctele lor cele mai adanci ii imping, in mod irezistibil, sa-si traiasca viata in chip diferit, adica fiecare in felul sau.

Se cumpara idei de-a gata. Se vand pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costa mai scump…

Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.

Omul nu e ceea ce ascunde, el e ceea ce infaptuieste.

A nu te mira de nimic este, fără doar şi poate, un semn de prostie, şi nu de înţelepciune.

Prea putine personalitati se bucura cu adevarat de popularitate.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.

Asadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decat sa ma decupeze-n diapozidve subtiri. In momente diferite, dupa ele, am personalitati diferite. Interiorul nostru nu e insa un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine. Exist pentru ca ma caut pe mine insumi. Nu ma caut ca sa ma gasesc; faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.

In anumite situatii, invingatorului ii este rusine de cel pe care l-a invins, tocmai fiindca si-a aratat superioritatea fata de el.