Fiecare om isi are sufietul lui, pe care nu poate sa-l amestece cu altul. Doi oameni se pot indrepta unul catre celalalt, pot vorbi unul cu altul si pot fi foarte apropiati. Dar sufletele lor sunt ca niste flori, fiecare a prins radacini in locul lui si nici unul nu poate veni la celalalt, altminteri ar trebui sa-si paraseasca radacina si asta nu poate s-o faca. Florile isi imprastie mireasma si samanta pentru ca doresc foarte mult sa fie impreuna; dar floarea nu poate face nimic pentru ca samanta sa ajunga la locul potrivit, acest lucru il face vantul, iar acesta vine si pleaca mereu cum si cand ii e voia.
Fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsa.
Omul este o frânghie întinsă între animal şi supraom, o frânghie deasupra unei prăpăstii.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.
Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia.
(Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)
Sfat sub formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă să le rupi cu dinţii."
Sufletul nu ar avea nici un curcubeu, daca ochii nu ar avea lacrimi.
(Lacrimi, 1892)
© CCC
Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.