Cea mai frumoasă lună e pe lac,
cel mai frumos luceafăr e pe mare,
și cântă cel mai sincer pitpalac
nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare.
Cea mai frumoasă lună e în lac.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni,
sau în surpate plete de femeie
și nu lucesc, pe cer, ca în fântâni,
fantomele de lux din curcubeie.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni.
E aurul mai cald în inelar
și șoldul mai cu linii sub mătasă,
în nuntă-i vinul cel mai plin de har
și-n rouă raza cea mai languroasă.
E aurul mai scump în inelar.
Culori și mirodenii cercuri fac
în jurul meu. Argila mea tresare
și cu cămașa cerului mă-mbrac.
Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cea mai frumoasă lună e în lac.
(1958)
(Arta Poetică)
Frumosul e tot atat de folositor ca si utilul.
Natura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.
Frumusetea e un sir de ipoteze pe care le scurteaza uratul, barand drumul pe care il vedem deschizandu-se spre necunoscut.
Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.
Am slujit frumusețea. Există ceva mai măreț pe lume?
© CCC
Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.