Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna în fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!
Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.
Altul este al tău suflet,
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.
Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet
Şi lăsându-te la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atât de multe
Făr-a zice un cuvânt.
Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.
Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vântul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!
Citeste! Numai citind mereu, creierul tau va deveni un laborator nesfarsit de idei si imagini din care vei intocmi intelesul si filozofia vietii.
E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.
Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri, aproape nimic.
Dator e omul sa fie al veacului copil.
Arta de a guverna e in Romania sinonima cu arta de a amagi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.
Dragostea este un vis şi o părere, o haină strălucită aşezată peste durere.
Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.
Natia noastra, neamul nevoii.
Poezia - trandafirul ce creste, in potir de aur, sufletul frumos.
Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.