Citate despre Ingratitudine

Sunt cugetari care sunt stele si altele, simpli licurici: lumea nu se indreapta dupa acestea din urma.

Nu rasturna fara sa poti inlocui, nu darama fara sa poti cladi; nu tagadui, fara sa poti crea.

E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.

Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.

Nu socotim nimic mai scump decat o facere de bine, atat timp cat o dorim, si nimic mai ieftin, de indata ce am obtinut-o.

Nu exista pe lume o mai frumoasa imprudenta decat excesul de recunostinta.

Cine a iesit din cultura fara vointa, fara suflet, fara bunatate, fara iubire de aproape, fara delicatete, mai bine sedea acasa.

In fericire, ajungi adesea sa ravnesti la durerile fecunde.

Recunostinta e sentimentul avantajelor pe care le astepti.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.

Daca exista o femeie pentru care ai nutrit o mare pasiune si care a ramas nepasatoare, oricat de insemnate servicii ti-ar aduce dupa aceea in viata, te paste riscul sa ajungi un ingrat. (Caracterele - Despre inima)

Pentru cel care iubeste mult, e o placuta razbunare sa faca, prin felul sau de a se purta, dintr-o fiinta nerecunoscatoare, una foarte nerecunoscatoare. (Caracterele - Despre inima)

Recunoştinţa este memoria inimii. © CCC

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.

Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.

Lemn bun, lemn rau, aceeasi cenusa. Dar nu aceeasi flacara.

Omenirea se iubeste prin tara ta si natia ta.