Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.
Cei care au cunoscut marile pasiuni sunt toata viata lor fericiti si nenorociti de a se fi vindecat.
Nu-i dispretuim pe toti aceia care au vicii, dar ii dispretuim pe cei lipsiti de orice virtute.
Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.
Aprob din toata inima marile pasiuni: ele dovedesc maretia sufletului; si, desi nelinistea care izvoraste dintr-acestea este oarecum opusa severei intelepciuni, ele se acorda totusi atat de bine cu cea mai austera virtute, incat consider ca nu pot fi pe drept condamnate.
Lumea răsplătește mai adeseori aparențele meritului decât meritul însuși.
Graba cu care ne achitam de obligatii este, oarecum, o forma a nerecunostintei.
Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama…nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat sperasem...Speranta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut.
Nu duce securea la tulpina copacului care te-a adapostit de furtuna.
Cat timp poti face binele, nu intalnesti ingrati.
In gelozie, exista mai mult amor-propriu decat iubire.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.