Citate despre Ingratitudine

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Cea mai frumoasa si in acelasi timp cea mai legitima urare ce-o poti face cuiva este: “Sa ajungi in tara fagaduintei. Pe care o porti in tine.” (Elanul insulei)

Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. (Izvorul Nopții)

Daca exista o femeie pentru care ai nutrit o mare pasiune si care a ramas nepasatoare, oricat de insemnate servicii ti-ar aduce dupa aceea in viata, te paste riscul sa ajungi un ingrat. (Caracterele - Despre inima)

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

"Cunoaste-te pe tine insuti"; foarte bine, dar pentru a incepe ceva in viata nu trebuie sa astepti pana te vei cunoaste pe tine insuti. In caz contrar, aceasta lozinca ar deveni pentru oricine un epitaf.

Numai creatia rascumpara toate suferintele.

Nu duce securea la tulpina copacului care te-a adapostit de furtuna.

Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Lacul oglindeste stelele fiindca vrea sa fie cer. (Elanul insulei)

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filozofie.

Adversarul care iti este o obsesie va deveni o parte din tine.

Un inceput de admiratie fata de adversar, este un inceput de capitulare in fata lui.

Cei mai multi isi sunt atat de straini, incat ar trebui sa vorbeasca la persoana a treia despre ei insisi - cam asa cum vorbesc copiii...

Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult, si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. (Dorul)

Tehnica reprezinta fantezia realitatii.

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?

Ar fi nespus de regretabil daca adevarul ar fi intotdeauna “la mijloc”. Aceasta l-ar preface in apanaj al mediocritatii.