Citate de Jonathan Swift

Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Pe lumea aceasta, nu întâlnești nimic mai statornic decât nestatornicia. (Eseu critic asupra facultăților minții)

Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.

S-ar putea ca mintea noastra, cugetand asupra tuturor lucrurilor, sa se asemene cu soarele, care nu poate lumina jumatate din globul pamantesc fara a lasa cealalta jumatate cufundata in bezna noptii.

Nici un om intelept nu a dorit vreodata sa fie mai tanar.

Datoria noastra e in raport cu intentia binefacatorului. Cantarim nu cat de mare este darul, ci din ce intentie porneste.

Viziunea este arta de a vedea cele nevăzute. *

Sa fim recunoscatori oamenilor care ne fac fericiti; ei sunt fermecatorii gradinari care ne fac sufletele sa infloreasca. © CCC

Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Simţi deodată o imensă recunoştinţă la gândul că în această lume belicoasă, perfidă şi haotică, exista totuşi cineva în care putea să aibă încredere la fel ca-n sine însuşi. Era ca şi cum ar fi găsit un tovarăş, în teribila solitudine a unui deşert. (Agentul secret)

Recunoştinţa este memoria inimii. © CCC

Doamne, sunt atat de recunoscatoare ca inca sunt iubita. © CCC

Ideea stoica de a-ti satisface o nevoie prin suprimarea dorintei echivaleaza cu a-ti taia picioarele cand ai nevoie de pantofi.

Binefacerile nu sunt placute decat in masura in care te poti achita de ele.

Nu exista pe lume o mai frumoasa imprudenta decat excesul de recunostinta.

Facutu-ti-a vreun om vreun bine-odata? pe acela nu-l uita! De-o fapta buna faci… si altii iti vor face! Nu-si tese cuib uitarea-n sufletul ales.

Când năzuim către ceva, acest ceva ni se înfăţişează exclusiv într-o lumină favorabilă; dar odată scopul atins, ne sar în ochi doar aspectele negative a celor săvârşite.