Citate de Alfred Adler

A vedea cu ochii altuia, a auzi cu urechile altuia, a simti cu inima altcuiva. In acest moment, aceasta mi se pare cea mai corespunzatoare definitie a ceea ce numim simtire sociala.

Simţi deodată o imensă recunoştinţă la gândul că în această lume belicoasă, perfidă şi haotică, exista totuşi cineva în care putea să aibă încredere la fel ca-n sine însuşi. Era ca şi cum ar fi găsit un tovarăş, în teribila solitudine a unui deşert. (Agentul secret)

Singura persoana normala e cea pe care nu o cunosti prea bine.

Susceptibilitatea exagerata e o expresie a sentimentului de inferioritate.

Dificultatile mele imi apartin mie!

Cel mai plăcut şi util fruct din lume este recunoştinţa. © CCC

Recunostinta este desigur o datorie pe care trebuie sa ti-o faci, dar nu un drept ce se poate pretinde.

Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.

Cu cât eşti mai recunoscător pentru tot ce este bun în viaţa ta, cu atât îţi pui mintea mai strâns în contact cu acea forţă din viaţă care poate produce mai mult bine. © CCC

Ii sunt recunoscator ideii care s-a folosit de mine.

Nu exista pe lume o mai frumoasa imprudenta decat excesul de recunostinta.

Nu trebuie niciodata sa neglijam modul in care pacientii isi utilizeaza simptomele.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.

Binefacerile nu sunt placute decat in masura in care te poti achita de ele.

Pericolul primordial in viata este sa-ti iei prea multe masuri de precautie.

Datoria noastra e in raport cu intentia binefacatorului. Cantarim nu cat de mare este darul, ci din ce intentie porneste.

Firea oamenilor este astfel incat, daca binele le vine din partea aceluia de la care se asteptau sa primeasca numai rau, devotamentul lor fata de binefacatori este mai mare decat altfel.

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.