Citate de Fr. de La Rochefoucauld

Nu exista prosti mai daunatori decat cei care cred că au duh.

Aprob din toata inima marile pasiuni: ele dovedesc maretia sufletului; si, desi nelinistea care izvoraste dintr-acestea este oarecum opusa severei intelepciuni, ele se acorda totusi atat de bine cu cea mai austera virtute, incat consider ca nu pot fi pe drept condamnate.

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.

Cu cât eşti mai recunoscător pentru tot ce este bun în viaţa ta, cu atât îţi pui mintea mai strâns în contact cu acea forţă din viaţă care poate produce mai mult bine. © CCC

Pentru anumite pierderi ar trebui sa existe in inima omului nesecate izvoare de durere. Nu datorita curajului sau tariei judecatii te desprinzi dintr-o adanca mahnire; plangi amarnic si esti profund miscat; dar mai pe urma, esti atat de slab sau atat de nestatornic incat te impaci cu gandul.

Gelozia se naste odata cu dragostea.

Recunostinta nu se prescrie niciodata, daca memoria e buna si inima e dreapta.

Putini oameni stiu sa fie batrani.

Iertam cu usurinta prietenilor nostri cusururile care nu ne privesc.

Fiecare isi invinovateste memoria: nimeni, judecata.

Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.

Merit fara reusita exista, dar nu si reusita fara un oarecare merit.

Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru cealalta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCC

Nu exista pe lume o mai frumoasa imprudenta decat excesul de recunostinta.

Ne impotrivim pasiunilor noastre mai mult din cauza slabiciunii decat datorita fortei noastre. © CCC

Gloria oamenilor de seama se cuvine a fi masurata cu etalonul mijloacelor de care s-au folosit pentru a o obtine.

Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.

Toate frământările noastre pentru ceea ce ne lipsește mi se pare că provin din lipsa de recunoștință pentru ceea ce avem. (Robinson Crusoe) © CCC

Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudini.