Alfred Adler
Alfred Adler, 7 febr. 1870 – 28 mai 1937, psihiatru și psiholog austriac, inițiatorul unei variante a psihanalizei, numită „psihologia individuală” („Despre temperamentul nervos”, „Practica și teoria psihologiei individuale”). A trait 67 de ani.
Fondator al școlii de psihologie individuală, a doua școală vieneză de psihoterapie, în ordine cronologică, după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui Viktor Frankl.
A pus accent pe importanţa sentimentelor de inferioritate – complexul de inferioritate – recunoscut ca izolare, un element care joacă un rol-cheie în dezvoltarea personalităţii.
Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică. Două dintre cărţile sale – Der Sinn des Lebens (Sensul vieţii) şi Über den nervösen Charakter (Despre caracterul nevrotic) – au fost incluse in lista celor o sută de capodopere ale psihoterapiei.
Opere principale:
Temperamentul nervos. Elemente ale psihologiei individuale și aplicații în psihoterapie.1911; Teoria și practica psihologiei individuale, 1920; Cunoașterea omului. Studiul caracterologiei individuale, 1927; Psihologia școlarului greu educabil, 1930; Sensul vieții, 1933.
Altele: Educația copiilor, Copilul inadaptabil la școală, Psihologia vieții, Un ideal pentru viață.