Citate de Alfred Adler

“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Ciudat: in aceasta porunca a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca masura.

Adevarul e de multe ori o arma primejdioasa. E posibil sa minti, si chiar sa omori, prin intermediul adevarului.

Unii oameni se folosesc bucuros de nefericirea altora.

Susceptibilitatea exagerata e o expresie a sentimentului de inferioritate.

E foarte greu sa apleci urechea la toate glasurile si sa raspunzi tuturor cerintelor si, in afara de asta, s-o scoti la capat cu amaraciunile propriei existente.

Sensurile nu sunt determinate de situatii, ci ne determinam noi insine prin intelesurile pe care le conferim situatiilor.

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.

Individul care nu se intereseaza de semenii sai este acela care intalneste cele mai mari greutati in viata si care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinte se gaseste cel mai mare numar de ratati.

Dificultatile mele imi apartin mie!

Iubirea de sine e cel mai priceput dintre lingusitori.

Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.

Egoismul consta in a-ti construi fericirea pe nefericirea tuturor. © CCC

Sunt multe lucruri pe care le-am arunca daca nu ne-ar fi teama ca s-ar putea sa vina altii sa le culeaga.

Oamenii ar trăi extrem de liniştiți dacă aceste două cuvinte, al meu şi al tău, ar fi îndepărtate. © CCC

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.

In negarea egoismului, negatie compatibila cu viata insasi, trebuie sa caute atat estetica cat si morala, ceea ce nu va pieri.

Când intenţiile noastre sunt egoiste, faptul că acţiunile noastre pot părea bune nu garantează că sunt pozitive sau etice. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

După noi, potopul! Après nous, le déluge! Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour și lui Ludovic al XV-lea. Expresie metaforică însemnând că după moartea lor lucrurile (materiale sau metafizice) vor merge prost și că nu îi interesează soarta celorlalți. Exprimă o îmbinare de egoism profund și nepăsare pentru soarta generațiilor viitoare. Cuvintele „După noi, potopul” sunt atribuite doamnei de Pompadour (născută Jeanne-Antoinette Poisson) care voia să-i ridice moralul lui Ludovic al XV-lea, iubitul ei, după Bătălia de la Rossbach, invitându-l să nu se mai gândească la consecințele dramatice ale acestei înfrângeri. Era de fapt un proverb larg răspândit în acea vreme („După mine, potopul. Acest proverb blând și sociabil este deja cel mai răspândit dintre toate printre noi”, scria Mirabeau-tatăl în 1756). Ludovic al XV-lea a rostit frecvent această maximă egoistă sub forma „După mine, potopul”, mai ales când vorbea despre moștenitorul său, viitorul Ludovic al XVI-lea.

***

Bătălia de la Rossbach, din timpul Războiului de Șapte Ani, a avut loc în apropierea satului Rossbach din orașul săsesc Braunsbedra (actualmente în Landul Saxonia-Anhalt, Germania), la 5 noiembrie 1757. Aceasta a avut loc între armata prusacă a Regelui Frederic al II-lea și trupele franco-imperiale ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ale reginei Boemiei și Ungariei, Maria Tereza a Austriei. În ciuda unui avantaj numeric semnificativ (41.000 față de 22.000 de oameni), armata franco-imperială, comandată de prințul de Soubise, Charles de Rohan, a fost învinsă, mai ales datorită atacului cavaleriei prusace conduse de generalul von Seydlitz. .

Prin negura egoismului nu strabate lumina adevarului, nici caldura frumosului.

Oamenii egoişti nu ştiu să converseze; vorbesc doar cu ei înşişi. (Tablete) © CCC