Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.
Chiar privită din punctul de vedere al individului, creația artistică face viața mai intensă. Ea dă o fericire mai intensă, dar uzează și mai repede.
(Moarte la Veneția, 1912)
Departarea e ca vantul, stinge focurile mici si le inteteste pe cele mari.
Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.
Ii sunt recunoscator ideii care s-a folosit de mine.
Doamne, sunt atat de recunoscatoare ca inca sunt iubita.
© CCC
Recunoştinţa - semnul sufletului nobil.
Binefacerile nu sunt placute decat in masura in care te poti achita de ele.
Recunostinta nu se prescrie niciodata, daca memoria e buna si inima e dreapta.
Recunoştinţa este memoria inimii.
© CCC
Numai timpul faureste ce trebuie…Timpul este harul care te ajuta, fara eroism si binevoitor, numai sa-l respecti si sa-l umpli cu harnicie.
Trebuie sa ne ducem fiecare propria noastra viata, fara egoism si fara sa-i socotim pe ceilalti numai ca niste mijloace, dar totodata fara sa ne tagaduim cu totul pe noi insine, sa ducem o viata de sine statatoare si potrivita firii noastre, cu un echilibru rational intre indatoririle fata de altii si indatoririle fata de noi.
Daca esti posedat de o idee, o vezi pretutindeni, chiar ii simti mirosul.
Fericirea exista numai acolo unde este credinta si entuziasm, acolo unde este participare la ceva.
Fugim de acela caruia ii datoram prea mult.