Thomas Mann
Thomas Mann, 6 iun. 1875 – 12 aug. 1955, romancier, nuvelist, eseist german de renume mondial. Premiul Nobel, 1929. A fost fratele mai mic al lui Heinrich Mann. A trăit 80 de ani.
Provenit din rândul burgheziei din München, Thomas Mann a fost un martor privilegiat la căderea mediului său, precum și la bulversările istorice.
S-a făcut mai întâi remarcat datorită unei colecții de nuvele, apoi, romanul Casa Buddenbrook, publicat în 1901, l-a adus în prim-planul scenei literare și va fi considerat „unul dintre clasicii literaturii contemporane”.
Tema decadenței burgheziei va fi un fir conducător în opera sa. Aceasta apare și în romanul Muntele vrăjit, publicat în 1924, alături de figura artistului solitar precum și căutarea armoniei individuale.
După doisprezece ani de muncă laborioasă, Thomas Mann a publicat pe 1 ianuarie 1924, una dintre marile lucrări germane ale secolului al XX-lea, în care înfățișează un tânăr, Hans Castorp. După ce a mers la sanatoriul Davos pentru o simplă vizită la vărul său bolnav, personajul se va convinge de propria sa boală și, în cele din urmă, va rămâne acolo timp de șapte ani. În acești ani, se va confrunta cu diverse opinii politice, societatea timpului său, dragostea și cultura. La numai cinci ani de la publicarea operei sale, Thomas Mann a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1929.
De altfel, Thomas Mann și-a făcut întotdeauna publice opiniile cu privire la situația politică a țării sale, ca în timpul ascensiunii naziștilor împotriva cărora a luptat. A părăsit Germania în 1933, când Hitler a venit la putere.
După o perioadă petrecută în Franța, s-a mutat în Statele Unite, unde a fost naturalizat. S-a întors să se stabilească în Germania la sfârșitul vieții.
Opere principale:
Romane: Casa Buddenbrook, Declinul unei familii (Buddenbroocks, Verfall einer Familie), 1901; Alteță regală (Königliche Hoheit), 1909; Muntele vrăjit (Der Zauberberg), 1924; Tetralogia Iosif și frații săi, 1933-1943; Lotte la Weimar (Lotte in Weimar), 1939; Doctor Faustus, viața compozitorului german Adrian Leverkühn povestită de un prieten (Doktor Faustus, das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkühn, erzählt von einem Freunde), 1947; Alesul (Der Erwählte), 1951; Mărturisirile escrocului Felix Krull (Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull), 1954;
Nuvele: Tristan, 1903; Tonio Kröger, 1903; Moartea la Veneția (Der Tod in Venedig), 1912; Stăpan și câine; Cântec despre copilaș: două idile (Herr und Hund; Gesang vom Kindchen: Zwei Idyllen), 1918; Dezordine si suferință timpurie (Unordnung und frühes Leid), 1925; Mario și vrăjitorul (Mario und der Zauberer), 1930; Capetele schimbate – O legendă indiană (Die vertauschten Köpfe – Eine indische Legende), 1940; Legea (Das Gesetz), 1944; Cea înșelată (Die Betrogene: Erzählung), 1954;
Poem dramatic: Fiorenza,1905.
Citate asemanatoare
-
Departarea e ca vantul, stinge focurile mici si le inteteste pe cele mari.Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu? Zadarnic am incerca s-o aflam. Inaccesibil pipaitului, mirosului, vazului, auzului, Dumnezeu se sustrage simturilor noastre si ascunde ce anume este el. Dumnezeu sau nu exista, sau existenta lui este un rod interzis cunoasterii noastre.Orice om este minunat. Cu minte și suflet, întreaga viață a omului poate fi interesantă și plăcută chiar și cea mai săracă. (Goethe și Tolstoi, 1922)Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.Libertatea este legea iubirii aproapelui.Personalitatea e cea mai mare fericire harazita oamenilor.Minunat lucru cand omul are o cauza pe care o apara! Asta il face si pe el frumos si ii face frumoasa si cauza.Ce putina crezare dau eu sinceritatii sentimentelor pe care le afiseaza oamenii drept cauza a faptelor lor! Indivizii nu actioneaza prin ei insisi, ci dupa situatia in care se afla si care le ofera un anumit cliseu de atitudine conventionala.Pentru noi, oamenii, valoarea unui lucru creste in raport direct cu dificultatea de a-l dobandi.Numai timpul faureste ce trebuie…Timpul este harul care te ajuta, fara eroism si binevoitor, numai sa-l respecti si sa-l umpli cu harnicie.Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.Sa traiesti cu amintirile este o treaba buna pentru batranete, in amurgul vietii, cand ai ispravit ce ai avut de facut. Dar sa incepi cu asta din tinerete, inseamna ca mori cu zile.Cine poate dezvălui esenţa, amprenta temperamentului artistic! Cine poate înţelege fuziunea profundă, instinctivă a disciplinei şi a risipei pe care se bazează! (Moarte la Veneția) © CCCNatura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.Chiar privita din punctul de vedere al individului, creatia artistica face viata mai intensa. Ea da o fericire mai intensa, dar si uzeaza mai repede.Daca esti posedat de o idee, o vezi pretutindeni, chiar ii simti mirosul.Fericirea exista numai acolo unde este credinta si entuziasm, acolo unde este participare la ceva.Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust.Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.