Citate despre Apreciere

Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.

- Îmi plac tinerii, noul, ceea ce aduce luminile dimineții și bucuriile zorilor. - De aceea îți place atât de mult Mariana. - Pentru asta și pentru că este Mariana. (Mariana) © CCC

Fericirea exista numai acolo unde este credinta si entuziasm, acolo unde este participare la ceva.

Sărută-mă și vei vedea cât de importantă sunt. © CCC

Frumusetea este calea ce-l duce pe omul sensibil spre meleagurile spiritualitatii.

Chiar privita din punctul de vedere al individului, creatia artistica face viata mai intensa. Ea da o fericire mai intensa, dar si uzeaza mai repede.

Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust.

Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.

Pentru noi, oamenii, valoarea unui lucru creste in raport direct cu dificultatea de a-l dobandi.

Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.

Natura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.

Cand vezi lumina, te intrebi oare din cate scantei este alcatuita?

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

Cand discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior si ca egal cu tine. Este superior? Sa-l asculti si sa-l urmezi! Este inferior? Sa-l inveti! Este egal? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa, ai scapat de galceava.

Cand vei voi sa apreciezi pe cineva la justa lui valoare si sa stii ce fel este, priveste-l gol: sa lepede averea, sa lepede onorurile si celelalte minciuni ale soartei, sa dezbrace pana si corpul; priveste-i sufletul, ce fel e si cat e de mare; daca-i mare prin altceva sau prin el insusi.

Tata mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. (La apa Vavilonului)

Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

Minunat lucru cand omul are o cauza pe care o apara! Asta il face si pe el frumos si ii face frumoasa si cauza.

Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.