Cine nu s-a legat in tinerete, cu legaturi trainice, de vreo opera mare si minunata, sau cel putin de o munca simpla, dar folositoare si cinstita, acela poate sa-si considere tineretea pierduta fara urme.
Toti oamenii traiesc - constient sau inconstient - in virtutea unui principiu, in virtutea unui ideal, adica in virtutea a ceea ce ei considera adevar, frumusete, bine.
Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.
Natura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.
Idealul este in sine o realitate in devenire.