Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "lacrima"

De-ar fi să-ți împărtășești odată

Tu bogățiile ce ai,

Din toate darurile tale,

Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.

 

Mi-ai da atunci un strop de suflet,

Ce din adâncuri îmi răsare,

Căci numai din adâncul mării

Se pescuiesc mărgăritare…

(O lacrimă)

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci,
Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci,
Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin,
Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin!

(Pe ulițele lumii)

Potop, cad stele albe de cristal

Şi ninge-n noaptea plină de păcate;

La vatră-n para ce abia mai bate,

Azi, a murit chiar visul meu final.

 

Şi ninge-n miezul nopţii glacial…

Şi tu iar tremuri, suflet singuratic,

Pe vatră-n para slabă, în jăratec, –

Încet, cad lacrimi roze, de cristal.

(Singur)

Prea multe păsări cardinale

Între iluzii se rotesc,

Contaminînd cu ascensoare

Misterul nostru pămîntesc.

 

Îmbătrînim de fericire

Într-o mansardă fără flori

Dresînd păpuşi fără adresă

Pentru serbările din zori.

 

Visăm frumos aceeaşi moară

Ascunsă-n tragicul bufon

Şi măcinăm aceleaşi lacrimi

Când dau părinţii telefon.

 

Sîntem lucizi pînă la sînge,

Nedespărţiţi pînă la cer

Şi nici nu ştiu după iubire

Ce se cuvine să-ţi mai cer.

 

E prea frumos la tine-n suflet,

E prea tîrziu la mine-n gînd,

Împărtăşim aceeaşi taină,

Dar nu se ştie pînă cînd.

 

Cuvintele îşi pierd căldura

Într-un sărut de protocol

Şi tot mai vinovate păsări

Dau eşafoadelor ocol.

 

Sub fruntea mea se face noapte,

În ochii tăi se face zi

Şi renunţăm să mai cunoaştem

Ce stele ne-ar putea păzi.

 

Pecetluim cu definiţii

Aceste stranii convorbiri,

Rememorînd la despărţire

Balada blondelor iubiri.

(Balada blondelor iubiri, vol. Înalta fidelitate, 1977)

Nu-i diamantul marea-ncununare

Ci lacrima pe care o culeg

Din geana ta, și încă nu-înțeleg

Ce te-a putut răni atât de tare.

 

Fără durere visul nu-i întreg,

Nici plânsul, zâmbet, fără alinare

Și nici un fel de importanță n-are

După trezirea ta, cu ce m-aleg.

 

Cât timp te pot simți supusă mie

Și încă-i noapte, și ți-e somn, și-i cald,

Străbat în gând întreaga veșnicie

 

Și-ntr-un ocean de liniște mă scald

Veghindu-te cu dragoste mai vie

Decât pe vremuri, stema, un herald.

(Cât timp te pot simți supusă mie)

Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?

Ţie cu supunere mă-nchin!

Mica-ţi casă, seara de aramă,

Lumineze-o paşnic şi senin.

 

Mi se scrie că eşti tulburată,

Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,

Că ades baţi drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

 

În albastre seri ţi se năzare –

Gând pustiu, ce lacrimei dă val –

Că la crîşmă, într-o-ncăierare,

Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.

 

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură

Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;

Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,

Ca pierind, să nu te mai revăd.

 

Ca-n trecut mi-i inima duioasă,

Am un vis, un vis pe care-l storc:

Să mă smulg din dorul ce m-apasă

Şi la noi acasă să mă-ntorc.

 

Eu voi reveni pe când răsfaţă,

Pomii-n floare, satul meu tăcut.

Dar să nu mă scoli de dimineaţă,

Cum opt ani în urmă ai făcut.

 

Nu trezi deşertăciunea crudă,

Nici regretul că mă risipesc.

Prea devreme, pierdere şi trudă,

Mi-a fost dat trăind să pătimesc.

 

Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!

Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.

Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,

Numai tu dai vieţii mele rost.

 

Fie-ţi deci neliniştea uitată,

Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,

Nu mai bate drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

(Scrisoare mamei)

(Traducere George Lesnea)

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,

Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,

Şi-aşterne umbra străvezia noapte,

Iar somnul cu răsplata trudei vine,

 

Atunci începe truda mea şi chinul,

Şi ceasurile picură-n tăcere:

În nemişcarea nopţii simt veninul

Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.

 

În cugetul meu trist, noian de vise,

Sfîşietoare gînduri s-au ivit.

Iar amintirea iese din abise

Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.

 

Şi recitindu-mi viaţa mea în silă

Blestem şi mă cutremur, plîng amar,

Dar rîndurile triste de pe filă

Răsar prin pînza lacrimilor iar.

(Amintire, 1828)

Fiecare fir de iarbă, fiecare fir de grâu, fiecare fir de floarea-soarelui ori de porumb, noaptea, deschide ochii, privește slava… Deschide larg buzele, respiră văzduh… Deschide larg brațele, îmbrățișează răcoarea udă. Răcoarea e lacrima stelelor.

(Desculț)

O, mai cu seamă seara te iubesc,

când lucrurile par nedesluşite,

când porţile se-nchid c-un ritm firesc

şi iedera începe să palpite,

 

când arborii-s mai tainici şi mai mari

şi când se-aud fântânele mai bine,

îmbucură-mă! Fie să apari,

chiar de vei trece-n oră fără mine.

 

Arată-mi-te iarăşi respirând

ca apele de lună îmbiate.

Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,

căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.

 

Adu-ţi aminte de un biet dactil,

de un fragment fragil de poezie

pe care ţi l-am strecurat, subtil,

pe un pătrat lunatic de hârtie.

 

E seara dulce ca un elixir

şi arborii par turnuri lungi de pace,

iar cerul, ca hlamida de emir,

mai străluceşte, vrând să ne împace.

 

O, mai cu seamă seara te iubesc,

femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.

Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,

şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.

(De dragoste)

O iubesc pe Albă-ca-Zapada

Mi se-nlăcrimează rece spada

Când ajung în faţa ei şi-o văd,

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Şi albastrul ochilor prăpăd.

 

Uneori ea spune şi cuvinte

Cum ar fi că frigul e frumos,

Dar îmbrăţişarea mea fierbinte

Ar putea s-o dea din sine jos.

 

Legea ei e depărtarea noastră,

Ca să fie, nu o vom avea.

Fulgeră o lacrimă albastră

Şi mă tem că se topeşte ea.

 

Îmi păstrez în drob de gheaţă spada

Nici n-aştept să se mai facă zi,

Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada

S-o ating, dar fără-a o topi.

 

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este

Să îngheţ păzind-o vinovat,

Şi mă tem că va fugi-n poveste

Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

 

Țurțure înmiresmat mi-e spada,

Să despice-n jurul ei femei,

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Şi-am să mor în basm de dragul ei.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.