Citate despre Mama

Scrisoare mamei

Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?

Ţie cu supunere mă-nchin!

Mica-ţi casă, seara de aramă,

Lumineze-o paşnic şi senin.

Mi se scrie că eşti tulburată,

Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,

Că ades baţi drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

În albastre seri ţi se năzare –

Gând pustiu, ce lacrimei dă val –

Că la crîşmă, într-o-ncăierare,

Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură

Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;

Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,

Ca pierind, să nu te mai revăd.

Ca-n trecut mi-i inima duioasă,

Am un vis, un vis pe care-l storc:

Să mă smulg din dorul ce m-apasă

Şi la noi acasă să mă-ntorc.

Eu voi reveni pe când răsfaţă,

Pomii-n floare, satul meu tăcut.

Dar să nu mă scoli de dimineaţă,

Cum opt ani în urmă ai făcut.

Nu trezi deşertăciunea crudă,

Nici regretul că mă risipesc.

Prea devreme, pierdere şi trudă,

Mi-a fost dat trăind să pătimesc.

Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!

Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.

Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,

Numai tu dai vieţii mele rost.

Fie-ţi deci neliniştea uitată,

Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,

Nu mai bate drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

(Scrisoare mamei)

(Traducere George Lesnea)