Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,

Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,

Şi-aşterne umbra străvezia noapte,

Iar somnul cu răsplata trudei vine,

 

Atunci începe truda mea şi chinul,

Şi ceasurile picură-n tăcere:

În nemişcarea nopţii simt veninul

Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.

 

În cugetul meu trist, noian de vise,

Sfîşietoare gînduri s-au ivit.

Iar amintirea iese din abise

Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.

 

Şi recitindu-mi viaţa mea în silă

Blestem şi mă cutremur, plîng amar,

Dar rîndurile triste de pe filă

Răsar prin pînza lacrimilor iar.

(Amintire, 1828)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.