Citate despre Amintire

Sa trecem deci caci toate-s trecatoare, Ma voi intoarce-adeseori in gand. O, amintirea-i corn de vanatoare Al carui sunet moare-n vant. (Corn de vanatoare)

,,A intelege totul inseamna a ierta totul”. Din pacate, nu ne dam intotdeauna osteneala sa intelegem... sau macar sa incercam sa intelegem. Ne ingaduim, mai ales cand persoana noastra e in joc, sa judecam cu partinire sau, cand buna noastra dispozitie este atinsa, fara indulgenta.

Influente suferim cu totii, si celor mai multi le vine greu (daca nu chiar imposibil) sa se desprinda de ele…Ei gasesc la altii ceea ce le este comun…si mai sufera si influenta locului si timpului. Dar lucrul e fara importanta cand ai ceva anume, ceva personal de adaugat… Sensibilitatea, spiritul nostru.

Într-o după-amiază, cînd era acolo, am ars covorul din living pînă la urzeală punînd pe el o cafetieră încinsă. Mi-era indiferent. Ba chiar, cînd vedeam urma asta, eram fericită amintindu-mi acea după-amiază cu el. (Pasiune simplă)

Adio, acum și pentru totdeauna, amintiri sfinte! (Otello) © CCC Ora e per sempre addio, sante memorie!

Amintirile: o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont.

Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.

Sa nu te inseli pe tine insuti, ci sa te folosesti de ceea ce ai dobandit — de experienta ta —, pentru a merge mai departe…, mai sus. Sa adaugi ceva in plus la ceea ce ai facut.

Amintirea este în inimă. (Scrisori)

Uneori, un cuvant ne dezvaluie o taina. Un gand pe care nu-l banuiam... si care deodata ne face sa descoperim individul. Iata-ne mai edificati de acest incident decat de o lunga frecventare…Un gand, un cuvant, un gest naruie uneori ceea ce inchipuirea noastra cladise.

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Nimic nu este mai viu decât amintirea.

Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.

Opera de arta este expresia unei emotii analizate, decantate, trecute prin filtrul gandirii.

Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.

Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu! (La rascruce de vanturi)

Oamenii se bucura ori de cate ori isi amintesc de un rau trecut, si de aceea, ei se bucura sa povesteasca primejdiile de care au scapat.

Amintirile miros a iarbă cosită.

Sa-ti concepi opera… s-o simti… apoi s-o stapanesti. Sa fii constient de ea… s-o critici ca si cum nu tu insuti ai fi autorul.