Citate de Margaret Mitchell

Viata se cere prelungita cu inalte sperante.

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.

În noaptea întunecată, Mai devreme sau mai târziu, Va străluci o speranță Și va încolți biruința ta. (Contra vânturilor și mareelor) © CCC

N-am să mă gândesc acum, spuse cu voce tare, încercând să-şi sugrume durerea şi căutând un sprijin împotriva valului de suferinţă ce-o cuprindea. O să... o să mă duc la Tara, mâine... şi zicând asta, parcă mai căpătă puţin curaj. (Pe aripile vântului)

Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.

Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. "Trebuie să existe o cale! (Pe aripile vântului)

Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea. © CCC

Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.

Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu. (Câmpiile Castiliei) ©  CCC

N-am să mă gândesc acum la asta, îşi zise ea îndârjită, folosind vechiul procedeu. O să înnebunesc dacă mă gândesc că-l pierd. O să mă gândesc mâine. (Pe aripile vântului)

Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.

Nu spera în ceea ce nu se poate spera. © CCC

Gasesti puteri noi chiar in slabiciunea ta... Soarta-ti lasa intotdeauna cate-o portita la vreme de cumpana.

Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.

Speranta are ochii stralucitori. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

Unde-i viata e si speranta.

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.