În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
În noaptea întunecată,
Mai devreme sau mai târziu,
Va străluci o speranță
Și va încolți biruința ta.
(Contra vânturilor și mareelor)
© CCC
Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu.
(Câmpiile Castiliei)
© CCC
Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?
Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc.
© CCC
Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.
Teama insoteste speranta.
Nu spera în ceea ce nu se poate spera.
© CCC
Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.
Speranta este numele unui bun nesigur.
Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.