Citate de Françoise Hardy

Unde-i viata e si speranta.

Tot ce trezeste speranta este demn de lauda.

Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea. © CCC

Viata se cere prelungita cu inalte sperante.

Gasesti puteri noi chiar in slabiciunea ta... Soarta-ti lasa intotdeauna cate-o portita la vreme de cumpana.

Speranta are ochii stralucitori. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Speranţa este binele pentru care cheltuim cel mai mult şi pe care îl folosim cel mai puţin. © CCC

Cand sperantele noastre de-abia inmugurite sunt nimicite de un vant hain, fara putinta de a invia, suntem parca mai porniti sa ne inchipuim cat de frumoase flori ar fi putut da ele daca ar fi fost lasate sa infloreasca.

Mă simt fericită și în siguranță când sunt în patul meu cu o carte bună... uit tot ce este teribil în lumea noastră. © CCC

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.

Teama insoteste speranta.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Speranta este numele unui bun nesigur.

Speranta este un imprumut acordat fericirii. © CCC  

Nimic nu trebuie sa fie inaccesibil sperantelor. Poti spera in orice, pentru ca viata insasi e o speranta.

Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.