Citate despre Cantec

În Franța, imaginea pe care o aveam era aceea a unei fete timide – o biată fată singură și nu prea arătoasă. Când am plecat în Anglia, aveam o altă imagine. Am simțit că jurnaliştii erau mult mai interesaţi de aspectul meu decât de melodiile mele. © CCC

Este complet demotivant să creezi un album când știi că nimeni nu îl va asculta. (Le Figaro, 22 iulie 2015) © CCC

Nu mă plictisesc niciodată. Nu este suficient timp pe durata zilei pentru mine. © CCC

În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea, Privighetoarea peste un trandafir cânta. Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir Când imnul de iubire îl leagănă pe-un fir. Nu-i cânți și tu asemenea recei frumuseți? Poete,-n van te strădui făptura să-i dezgheți! Poete, glasul lirei la ea nu a pătruns – De-o chemi când înflorește, n-ai să primești răspuns. (Privighetoarea și trandafirul) Traducere Radu Boureanu

A crea versuri pentru melodii este ca și cum ai avea un mic filon în tine și am știut întotdeauna că într-o zi acest filon se va epuiza. (Le Figaro, 22 iulie 2015) © CCC

O pasare nu canta fiindca are un raspuns, ci canta fiindca are un cantec. © CCC

Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.

A-nceput un greiere Casa s-o cutreiere. Şuieră Şi fluieră Şi să dormi nu te mai lasă; Parc-ar fi la el acasă. Ducă-se în altă aia, Că mi-a luat-o el odaia Şi mă bate la ureche Struna lui de sîrmă veche. De-o mai fi cum a-nceput, Îmi iau traista şi mă mut. Ai văzut neruşinare ? Sîmbăta, amiaza mare, Fără nici-o-nştiinţare, A venit, s-a instalat Şi s-a pus şi pe cîntat. Eu ca omul aşezat, Nu pun mîna pe pian Decît rar, din an în an, Pe oboi sau clavecin: Să nu supăr pe vecin - Dar şi-atuncea cu măsură Şi cu degetul la gură, Cînt vreo polkă sau vreo horă, Pîn' la anumită oră. Nepoftitului din casă Prea puţin de noi îi pasă. Îl tot caut în zadar Şi nu dau de lăutar. Dintr-un dring cu limba frîntă, El s-a pus pe chef şi cîntă, Undeva, printr-un ungher, La umbrelă, la cuier; Îl aud de peste tot, Şi din podini şi din pod Şi nu mă pricep cum face Că-l aud şi-atunci cînd tace. De cinci ori am aţipit Şi de cinci ori m-a trezit Oaspele afurisit. Mă frămînt, ascult, aştept Cu duşmanul să dau piept, Dar el, molcom şi huihai, Dă din cobză şi din nai; Ori că zgîrie pe scripcă, Ori că rîcîie o şipcă, Cîteodată pare, parcă, Pe sticlete că-l încearcă Sau că-ncinge pe departe Pila-n ciob de sticle sparte, C-are multe şi destule Şi gîtleje, dar şi scule. Şi...atunci? Am luat în gură Apă, şi cu-o stropitură L-am scos dintr-o crăpătură. Nimerisem, subt perdea, Într-un colţ de duşumea, Îl văzui, se scutura, Şi nu mai putea cînta. Udă, leoarcă, răguşită, Vocea-i moale e scîncită, Şi caricatura bearcă A uitat să mai şi meargă, Mi se face, însă milă de făptura lui umilă. Suferinţele mă dor. Eram gata să-l omor. Să-l omor că de ce cîntă? Gîndul asta mă-nspăimîntă. Ştie, oare, oarecine, Viaţa lui de unde vine? Tot ce poate, orişiunde, E să cînte ghersuri ciunte, Şi cîtu-i de mititel Numai gura e de el. Ca o trîmbiţă - şi nu zici C-are-n guşe zece muzici? Ştie-atîtea. vai, săracul, A cînta, - ca pitpalacul, Şi -are dreptul ticălos Să nu cînte nici frumos. Graiul lui e de-aşa fel Că-l pricep ai lui şi el. I-am prins trupul de un dram Şi i-am dat drumul pe geam, Şi-auzindu-l iar, de jos, I-am urat: -" Mergi sănătos !" (Greierele, vol. Versuri, 1980) Greierele, recită Leopoldina Bălănuță

Pentru ca nu stiu sa vorbesc, cant. © CCC

Când cânt, închid ochii. Dacă văd o pană, totul este bine. Fără această imagine în mintea mea, sunetul nu este suficient de "adevărat", şi trebuie să încep din nou. Trebuie să o fac. © CCC

Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.

Încet, foarte încet Cântă cântecul de leagăn La fel de încet precum zgomotul lunii Când se mișcă pe cer... (Cântec de leagăn) © CCC

A canta o nota gresit este un lucru banal, dar a canta fara pasiune este de neiertat.

Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântarile, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu. (Sărmanul Dionis)

Ea canta si eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.

În fiecare zi învăț să sper. (Cel pe care îl dorești) © CCC

O melodie este adesea o sublimare, nu este realitatea. © CCC

De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată? (Fresce interioare)

Scrisul este dureros pentru că te confrunți constant cu tine însuți. (Interviu în Le Figaro littéraire, 5 martie 2015) © CCC

Când scriu, melodia este întotdeauna cea care îmi vine prima în minte și se întâmplă să fie cazul ca cele mai frumoase melodii să fie triste, iar versurile urmează tonul melodiei. © CCC