Citate despre Amanare

N-am să mă gândesc acum, spuse cu voce tare, încercând să-şi sugrume durerea şi căutând un sprijin împotriva valului de suferinţă ce-o cuprindea. O să... o să mă duc la Tara, mâine... şi zicând asta, parcă mai căpătă puţin curaj. (Pe aripile vântului)

Unele greşeli sunt prea amuzante pentru a fi făcute doar o singură dată. © CCC

Aşadar, din leagăn până în mormânt, femeile se străduiau să-i facă pe bărbaţi să se simtă satisfăcuţi de ei înşişi; iar bărbaţii, mulţumiţi, le răsplăteau prin curtenie şi adoraţie. De fapt, bărbaţii recunoşteau doamnelor orice calitate în afară de inteligenţă. (Pe aripile vântului)

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Dacă îi vei planta pe “Dacă” și pe “Când“, va crește “Nimic“. sau Dacă îi vei planta pe “Dacă” și pe “Când“, nu va crește nimic. Proverb turcesc Nu trebuie să tergiversezi și să emiți ipoteze după ipoteze înainte de a acționa. Într-adevăr, făcând presupuneri și așteptând să fie perfecte toate condițiile, nu întreprinzi nimic. © CCC

Ceea ce vrem sa facem, sa facem atunci cand vrem; pentru ca acest vrem se schimba si are scaderi si amanari.

Amanarea este hotul care iti fura timpul.

Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. "Trebuie să existe o cale! (Pe aripile vântului)

Cele mai bune căsnicii sunt cele în care părinții aleg în locul fetei. (Pe aripile vântului)

La urma urmei, mâine este o nouă zi. La urma urmelor, e şi mâine o zi. After all, tomorrow is another day. (Pe aripile vântului)

Și anii au venit și au trecut, decenii. Dar acum nu se mai poate amâna: ori acum, ori niciodată. Trebuie profitat de ultima ocazie, pentru că ceasul este târziu și nimeni nu va veni peste mine. © CCC

Amânarea este hoțul timpului. © CCC

Cand nu stingi focul la inceput – cand il poti stinge cu un hardau de apa – si lasi focul in voie, apoi nu-ti mai ajunge apa unui rau ca sa-l poti stinge.

Zabava aduce pierdere, amanarea, pericol.

Se mai dusese o dată la Tara, speriată şi înfrântă, şi revenise de acolo plină de puteri şi înarmată pentru victorie. Ceea ce făcuse odinioară, slavă Domnului, putea să facă şi acum! Dar cum? Nu ştia nici ea prea bine. Nici nu voia să se gândească. Nu dorea acum decât un colţ liniştit, unde să plângă şi să-şi lingă rănile, un adăpost în care să facă planul pentru campania următoare. Gândindu-se la Tara, simţi parcă o mână blândă, răcoroasă, care-i mângâia inima. Vedea casa cea albă şi strălucitoare urându-i bun venit, printre frunzele ruginite ale copacilor, toamna, auzea liniştea amurgului de ţară coborând asupra ei ca o binecuvântare, simţea roua dimineţii căzând pe nesfârşitele tufişuri verzi cu puf alb, vedea culoarea roşie a pământului, ca şi frumuseţea întunecată a pinilor de pe dealurile înconjurătoare. (Pe aripile vântului)

Mama ei fusese totdeauna aşa cum era acum, stâlp de putere, izvor de înţelepciune, singura fiinţă care avea răspuns la toate. (Pe aripile vântului)

Femeile ştiau că o ţară în care bărbaţii sunt mulţumiţi, în care nimeni nu-i contrazice şi nu le jigneşte vanitatea, e un loc plăcut de trăit pentru femei. (Pe aripile vântului)

Aminteşte-ţi cine eşti şi nu lua nimic de la nimeni. (Pe aripile vântului)

Nu lasa pe maine ce poti face poimaine. Ne remets pas à demain ce que tu peux faire après-demain. © CCC

N-am să mă gândesc acum la asta, îşi zise ea îndârjită, folosind vechiul procedeu. O să înnebunesc dacă mă gândesc că-l pierd. O să mă gândesc mâine. (Pe aripile vântului)