Unele greşeli sunt prea amuzante pentru a fi făcute doar o singură dată.
© CCC
Mama ei fusese totdeauna aşa cum era acum, stâlp de putere, izvor de înţelepciune, singura fiinţă care avea răspuns la toate.
(Pe aripile vântului)
Cele mai bune căsnicii sunt cele în care părinții aleg în locul fetei.
(Pe aripile vântului)
Se mai dusese o dată la Tara, speriată şi înfrântă, şi revenise de acolo plină de puteri şi înarmată pentru victorie. Ceea ce făcuse odinioară, slavă Domnului, putea să facă şi acum! Dar cum? Nu ştia nici ea prea bine. Nici nu voia să se gândească. Nu dorea acum decât un colţ liniştit, unde să plângă şi să-şi lingă rănile, un adăpost în care să facă planul pentru campania următoare. Gândindu-se la Tara, simţi parcă o mână blândă, răcoroasă, care-i mângâia inima. Vedea casa cea albă şi strălucitoare urându-i bun venit, printre frunzele ruginite ale copacilor, toamna, auzea liniştea amurgului de ţară coborând asupra ei ca o binecuvântare, simţea roua dimineţii căzând pe nesfârşitele tufişuri verzi cu puf alb, vedea culoarea roşie a pământului, ca şi frumuseţea întunecată a pinilor de pe dealurile înconjurătoare.
(Pe aripile vântului)
N-am să mă gândesc acum, spuse cu voce tare, încercând să-şi sugrume durerea şi căutând un sprijin împotriva valului de suferinţă ce-o cuprindea. O să… o să mă duc la Tara, mâine… şi zicând asta, parcă mai căpătă puţin curaj.
(Pe aripile vântului)
Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. “Trebuie să existe o cale!
(Pe aripile vântului)
N-am să mă gândesc acum la asta, îşi zise ea îndârjită, folosind vechiul procedeu. O să înnebunesc dacă mă gândesc că-l pierd. O să mă gândesc mâine.
(Pe aripile vântului)
Aşadar, din leagăn până în mormânt, femeile se străduiau să-i facă pe bărbaţi să se simtă satisfăcuţi de ei înşişi; iar bărbaţii, mulţumiţi, le răsplăteau prin curtenie şi adoraţie. De fapt, bărbaţii recunoşteau doamnelor orice calitate în afară de inteligenţă.
(Pe aripile vântului)
Femeile ştiau că o ţară în care bărbaţii sunt mulţumiţi, în care nimeni nu-i contrazice şi nu le jigneşte vanitatea, e un loc plăcut de trăit pentru femei.
(Pe aripile vântului)