În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu.
(Câmpiile Castiliei)
© CCC
În noaptea întunecată,
Mai devreme sau mai târziu,
Va străluci o speranță
Și va încolți biruința ta.
(Contra vânturilor și mareelor)
© CCC
Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea.
© CCC
Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.