Citate de G. M. Vladescu

Nu spera în ceea ce nu se poate spera. © CCC

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.

Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.

Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș. (Herakles, 421-416)

Tot ce trezeste speranta este demn de lauda.

Orice gand ascuns roade ca un vierme. Il simti, il vezi, te ingrozesti privindu-l, dar nu-l poti ucide decat spunandu-l altcuiva. Atunci ferestrele sufletului se deschid larg, iar in adancul lui patrunde soarele si bucuria. Cand nu-ti marturisesti gandurile, bune sau rele, esti inspaimantator de singur si nefericit. Poate numai din nevoia acestei marturisiri s-a nascut cantecul, care in esenta lui nu-i decat un indemn launtric de a deschide ferestrele si de a da glas pasiunilor.

Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc. © CCC

Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.

Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.

Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.

Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…

Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.

Nimic nu trebuie sa fie inaccesibil sperantelor. Poti spera in orice, pentru ca viata insasi e o speranta.

Viata se cere prelungita cu inalte sperante.

Fara speranta e imposibil sa gasesti ceva de nesperat.

Nu-ti poti pastra credinta, dragostea, toata fiinta ta intima, fara speranta.

Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.