Georges Bernanos

georges-bernanos

Georges Bernanos, Louis-Émile-Clément-Georges Bernanos, 20 febr. 1888 – 5 iul. 1948, romancier, jurnalist de articole polemice, eseist francez. A trait 60 de ani.

Georges Bernanos si-a petrecut tineretea in Artois si aceasta regiune din Nord va constitui fundalul pentru cele mai multe dintre romanele sale. A participat la Primul Razboi Mondial si a fost ranit de mai multe ori, apoi a dus o viata materiala dificila si instabila incercand sa se afirme in literatura. A obtinut succesul odata cu romanele Sub soarele lui Satan in 1926 si Jurnalul unui preot de tara in 1936.

In operele sale, Georges Bernanos exploreaza lupta spirituala dintre Bine si Rau, mai ales prin intermediul personajului incarnat de preotul catolic, Camier, intors spre mantuirea sufletelor enoriasilor sai pierduti precum Mouchette.

Un monstru sacru al literaturii franceze, unul dintre cei mai originali si independenti scriitori romano-catolici ai timpului sau, cu parcursuri uneori contradictorii in actiunile si atitudinile sale, spiritual si cu dragoste pentru oameni, a combatut materialismul si compromisul cu raul.

Capodopera sa, “Jurnalul unui preot de tara” (Journal d’un curé de campagne, 1936), este povestea unui tanar preot care se lupta cu pacatul. Aceasta carte, scrisa intr-un stil simplu si clar, este expresia unei profunde spiritualitati. Figura preotului Camier din Ambricourt se alatura celei a Sfintei Tereza a Pruncului Isus (Marie-Françoise Thérèse Martin, considerata de catre Papa Pius XI drept “steaua pontificatului sau”, beatificata si apoi canonizata in 1925).

Romanul descrie existenta discreta a tanarului preot catolic in mica sa parohie din Ambricourt, in nordul Franței. Preotul este marcat de durerile sale de stomac si de disperarea fata de lipsa de credinta a enoriasilor din sat. Camier se stie slab, inferior si crede ca, uneori, este atins de nebunie, dar este ferm convins ca sacerdotiul (chemare, misiune) sau este patruns de harul lui Dumnezeu: “Totul este har! “.

Acest roman luminos, impregnat de “extraordinar in obisnuit”, unul dintre cele mai renumite scrieri ale sale, poate si pentru ca aici autorul se dezvaluie el insusi intr-o maniera profunda si bulversanta prin prezenta preotului din Ambricourt. Este adevarat ca Bernanos este intotdeauna extrem de apropiat de personajele sale, ca un insotitor cu o prezenta extrem de atenta și, uneori, fraterna. In 1950, acest roman a fost inclus pe lista Marelui Premiu al celor mai bune romane ale jumatatii de secol.

“Dialogurile carmelitelor” (Dialogues des carmélites, 1949), considerat testamentul sau spiritual, este un scenariu despre 16 maici martirizate in timpul Revolutiei Franceze, sursa de inspiratie pentru opera omonima a compozitorului Francis Poulenc,  1957.

Opere principale:

Romane: Sub soarele lui Satan, 1926; Tenebrele (dilogie): Impostura, 1927 si Bucuria, 1929; O crima, 1935; Jurnalul unui preot de tara, 1936, O noua poveste a lui Mouchette, 1937; Domnul Ouine, 1943; Un vis urat, 1950, postum.

Nuvele: Dialogurile umbrelor, 1955 -1991, postum.

Teatru: Dialogurile carmelitelor, 1949, postum.

Eseuri si “scrieri de lupta”: Marea teama a conservatorilor, 1931; Marile cimitire sub luna, 1938;  Scandalul adevarului, 1939; Noi ceilalti, francezii, 1939; Scrisoare catre englezi, 1942; Franta contra robotilor, 1944; Calea crucii sufletelor, 4 volume, 1943-1945; Francezi, daca ati sti… (colectie de articole scrise intre 1945 si 1948), 1961, postum; Copiii umiliti, 1949, postum; Libertate, pentru ce? (cinci conferinte prezentate intre 1946-1947), 1953, postum; Crepusculul celor vechi, (culegere de texte ce cuprinde perioada 1909-1939: explicația operei sale de romancier, comentarii de  lectura, note despre poezie, despre istoria contemporana …), 1956, postum; Brazilia, pamantul prieteniei, 2009, postum.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.