Citate despre Disperare

Disperarea are în comun cu speranţa faptul că şi ea este tot o iluzie. © CCC

Păcatul originar al iubirii, Adam și Eva nu s-au ales unul pe altul. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Nu scrii un mesaj pe o fereastră curată. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Nu imposibilul provoacă cea mai mare disperare, ci posibilul de neatins. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Natura, care a stabilit diferitele grade de putere si de slabiciune printre oameni, a egalat adesea slabiciunea cu forta, prin disperare.

Câte minţi pesimiste ajung să-și dorească lucrurile de care se tem, numai pentru a avea dreptate! © CCC

Am toate motivele să te iubesc. Mi-e dor de nebunie. © CCC

Cel care nu a sperat niciodata nu poate cunoaste disperarea.

Cel mai bun mod de a evita o revoluție este să o faci. © CCC

E de temut cel care n-are nimic de pierdut.

Faptul că toate exagerările de limbaj sunt posibile în familie, te face să doreşti să cunoşti un mediu în care nu se poate spune totul. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.

Nimeni nu dispera cat timp mai exista indoiala.

Ideile bune nu au vârstă, ele au doar viitor. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Libertatea totală nu este o școală. © CCC

Disperarea este sinuciderea inimii. © CCC

Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.

Cand nu mai am nimic, de cine m-as teme?

Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?