Citate despre Poveste

Poveștile bune nu lipsesc, dar cele mai bune sunt cele adevărate. (În căutarea zilei de mâine – Originile) © CCC

Dintre toate tipurile de zgomote, muzica este cel mai puţin neplăcut.

Fără de păcat e cel incapabil de păcat.

În toate maximele, precizia trebuie să fie sacrificată în folosul conciziei.

În scrierea dumneavoastră sunt multe lucruri bune şi originale, dar ceea ce este bun nu este original, iar ceea ce este original nu este bun.

A pune întrebări este un obicei prost într-o discuţie dintre doi gentle­meni.

Cunoştinţele sunt de două feluri. Fie cunoaştem singuri subiectul, fie ştim unde putem găsi informaţii despre el.

Orice autocritică este o laudă ascunsă. Ne certăm pe noi înşine doar pentru a ne demonstra imparţialitatea.

Politeţea e una dintre acele calităţi care pot fi apreciate cu adevărat doar simţind neplăcerile cauzate de absenţa ei.

Eu nu ştiu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veşnica-i melancolie Un basm din zilele vechi.   Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Şi cresc ale munţilor creste Măreţ strălucind în amurg.   Pe stâncă un chip de femeie S-arată din negură blând, Brăţara-i de aur scânteie, Ea-şi piaptănă părul cântând.   Ea-şi piaptănă părul şi cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă şi te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei!   Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică şi, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus.   Vâltoarea-l izbeşte de coasta Stâncoasă, şi moare-necat: Loreley a făcut-o aceasta Cu viersul ei fermecat. (Lorelei) (Traducere de Șt. O. Iosif)

Pentru spiritele mari şi nobile, curiozitatea este prima şi ultima pasiune.

Tot ce priveşti poate deveni o poveste şi poţi face o poveste din tot ce atingi. © CCC

Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. (Crăiasa din poveşti, 1876)

Irlandezii sunt oameni cinstiţi; nu se vorbesc de bine unul pe altul.

Când începe secretomania sau misterul, nici viciul sau escrocheria nu sunt prea departe.

Nu știi care va fi povestea lui înainte de a privi în urmă. (Noi am fost familia Mulvaney) © CCC

Mândria de a şti că ţi se poate încredinţa orice secret este principalul motiv pentru divulgarea acestuia.

Nimeni nu a atins măreţia prin imitaţie.

Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.

Nu prin forţă, ci prin perseverenţă se realizează lucruri măreţe. © CCC