Citate despre Poveste

În scrierea dumneavoastră sunt multe lucruri bune şi originale, dar ceea ce este bun nu este original, iar ceea ce este original nu este bun.

Dilema criticului: sau ofensez autorul spunându-i adevărul, sau îl mint şi mă ofensez pe mine însumi.

Poveștile bune nu lipsesc, dar cele mai bune sunt cele adevărate. (În căutarea zilei de mâine – Originile) © CCC

Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.

Cunoştinţele sunt de două feluri. Fie cunoaştem singuri subiectul, fie ştim unde putem găsi informaţii despre el.

Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme… Ne trezim şi murim cu ele.

Nu știi care va fi povestea lui înainte de a privi în urmă. (Noi am fost familia Mulvaney) © CCC

Irlandezii sunt oameni cinstiţi; nu se vorbesc de bine unul pe altul.

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne Mâhnirea din sufletul meu. E-o veche poveste, pesemne, Ce-mi stăruie-n minte mereu. E clipa când se înserează, Iar Rinul curge domol. Mai arde o ultimă rază Pe creștetul muntelui gol. Mai mândră-ntre mândre fecioare, Cu părul de aur, stă sus. Cosița și-o piaptănă-n zare De aur scăldată-n apus. Se piaptănă-n raza-aurie C-un piepten de aur, cântând. Vrăjită-i acea melodie, Descântecul ei de ne-nfrânt. Vâslașul ascultă din luntre Și-un dor îl încearcă nespus. Cum poate el stânca s-o-nfrunte Când ochii lui cată în sus? La urmă se pierde-n vâltoare, Furat de mirajul bălai, De vină a fost mi se pare, Cu cântecul ei, Lorelei. (Lorelei)

Eu nu ştiu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veşnica-i melancolie Un basm din zilele vechi.   Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Şi cresc ale munţilor creste Măreţ strălucind în amurg.   Pe stâncă un chip de femeie S-arată din negură blând, Brăţara-i de aur scânteie, Ea-şi piaptănă părul cântând.   Ea-şi piaptănă părul şi cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă şi te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei!   Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică şi, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus.   Vâltoarea-l izbeşte de coasta Stâncoasă, şi moare-necat: Loreley a făcut-o aceasta Cu viersul ei fermecat. (Lorelei) (Traducere de Șt. O. Iosif)

Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. (Crăiasa din poveşti, 1876)

Nimeni nu a atins măreţia prin imitaţie.

Politeţea e una dintre acele calităţi care pot fi apreciate cu adevărat doar simţind neplăcerile cauzate de absenţa ei.

Mândria de a şti că ţi se poate încredinţa orice secret este principalul motiv pentru divulgarea acestuia.

Orice autocritică este o laudă ascunsă. Ne certăm pe noi înşine doar pentru a ne demonstra imparţialitatea.

Fără de păcat e cel incapabil de păcat.

Povestea pe care o spunem este povestea eternă a iubirii în ținutul etern al poeziei; nu punem date eternității. (Iberia) © CCC

O poveste fascinantă este rareori întru totul adevărată.

În toate maximele, precizia trebuie să fie sacrificată în folosul conciziei.

Tot ce priveşti poate deveni o poveste şi poţi face o poveste din tot ce atingi. © CCC