Citate despre Inceput

Curcubeu Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat şi sună Oglinzile ritmându-şi-le-n dans, Şi brazii mei vuiesc fără furtună Într-un ameţitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii- Cristalurile cântecelor grele- Şi stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

Primele cununi ale gloriei sunt cele mai străluci­toare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare. (Don Juan, 1844)

Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală. © CCC

Fiecare inceput este o consecinta - fiecare inceput incheie ceva.

Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă Florarul.   Polenul cade peste noi, în preajmă galbene troiene alcătuieşte-n aur fin. Pe umeri cade-ne şi-n gene.   Ne cade-n gură când vorbim, şi-n ochi, când nu găsim cuvântul. Şi nu ştim ce păreri de rău ne tulbură, pieziş, avântul.   Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele - Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. (Începutul, 1956)

Mă întreb ce vom face în acest an, ce va face el cu noi și ce vom crea noi și viața în cele douăsprezece luni care urmează... Un an nou este un dar, o mică bucată de infinit, cu care să facem ceea ce vrem. (Forma unui an) © CCC

Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece. © CCC

Inceputul e jumatatea intregului.

E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru ca un spin te-a înțepat, să abandonezi toate visurile pentru ca unul dintre ele nu s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru ca una a eșuat… E o nebunie să condamni toate prieteniile pentru că cineva te-a tradat, să nu mai crezi în dragoste doar pentru ca cineva a fost infidel, să renunți la toate ocaziile de a fi fericit doar pentru că ceva nu a mers în direcția cea bună. Va exista întotdeauna o altă ocazie, un alt prieten, o altă iubire, o forță nouă. Pentru fiecare sfârșit există întotdeauna un nou început. (Micul Prinț) © CCC Published on: Jul 19, 2014

Unica bucurie pe lume este aceea de a incepe ceva. E frumos sa traiesti, pentru ca a trai inseamna a incepe mereu, in orice clipa.

Începutul nu prevestește sfârșitul. (Istoriile) © CCC

Doar începuturile sunt frumoase. © CCC

Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur. Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea. sau O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul. (Seneca)

Începutul nu lasă să se întrevadă sfârșitul. (Povestiri)

Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt. (Curcubeu)

Zâmbind printre-ale primăverii ruguri, În taină, liliacul timpuriu Întredeschide buzele din muguri.   Dar cerul s-a schimbat în plumburiu. Zăpada, ploaia, uite, și-au dat mâna, Alături bat cu pașii uzi țărâna, De parcă primăvara n-a venit. Țărâna s-a umflat, s-a-mbolnăvit, A-ncremenit și-a căpătat pe față Lucioase, triste pojghițe de gheață.   Împotmoliți la marginea miriștii, În gând înjură vremea tractoriștii. Strâng buzele plesnite-n vânt și tac. Li-i ud până și pacul de tabac Și trebuie să stea în glod, s-aștepte, S-aștepte până timpu-o să se-ndrepte.   Vuiește lung al strungului ecou, Ca o imensă strună încordată. E mohorât prietenul meu nou Și-i totuși mai febril ca niciodată. Șuieră șerpii șpănului și curg, Metalul își rotește curba rază. Prietenul îmi pare un chirurg Ce viața unui om salvează, Deși o piesă de tractor când faci, De obicei nu semeni cu un vraci.   – Ce-atâta grabă-n gesturile tale, De ce atâta încordare-ți ceri? În ale tale palme minerale De unde ai nestinsele puteri?   – Vezi, ploaia și zapada și-au dat mâna, Alături bat cu pașii uzi țărâna, Împotmoliți la marginea miriștii Nerăbdători așteaptă tractoriștii Iar când pământul s-o zvânta sub soare, Vor trebui tractoare multe, noi, Ca timpul scurs și fără înturnare Să-l smulgă tractoriștii înapoi!   Puterile acelor ce-ar munci, Dar sunt siliți îndurerați s-aștepte, În vinele prietenului bat Și-n limpezimea gândurilor drepte; El a primit prin vine nevăzute Neliniștile care fierb în ei. Aceasta-i solidaritatea clasei Și-i inima prietenilor mei.   … S-a înecat lumina-n pâcle grele Și bezne reci au pâlpâit pe lut. Mi-am însoțit prietenul acasă Și prin grădina-i tristă am trecut. În pâlcuri liliacul timpuriu Se legăna scheletic și pustiu, Cu crengile-n cârlig, ca niste căngi.   Muguri căzuți se destrămau sub crengi… M-a întrebat cu voce sugrumată: – Tu ce zici? Mai înmugurește-o dată?   Apoi cu degetele aspre, groase, Arse de șpan și de rugină roase, Mi-a arătat ce mari erau să fie Mugurii fini de floare timpurie…   Prietene cu degete de colos Ce dă măsura gingașiei florii, Iubești o floare-atâta de duios, Cum stiu să o iubească visătorii.   Prietene, te doare moartea ei Cum poate doar pe-un mare om să-l doară…   Și-ai dat măsura plinei frumuseți Când degetele-ți floarea măsurară Dar nu știi? Liliacul timpuriu Mai poate-nmuguri și-a doua oară.   Tu ești puterea care-nsuflețește Pământul – și-l preface bun și viu. Tu răsădești în inimile noastre Și-n cântec liliacul timpuriu. (Liliacul timpuriu, 1956)

Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. (Curcubeu)

Modul de a începe este să nu mai vorbeşti şi să începi să faci. © CCC

Orizontul nu e o limita, ci un inceput.