Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Începutul nu lasă să se întrevadă sfârșitul.
(Povestiri)
Inceputul e jumatatea intregului.
Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece.
© CCC
Unica bucurie pe lume este aceea de a incepe ceva. E frumos sa traiesti, pentru ca a trai inseamna a incepe mereu, in orice clipa.
Incepe de la oul Laedei (de la inceputul inceputului).
Ab ovo Laedae incipit.*
* Zeus, dupa mitologie, indragind-o pe Laeda, sotia lui Tyndareus, regele Lacedemonei, a luat infatisarea unei lebede. Din ouale Ledei s-au nascut doua perechi de gemeni, Helena si Pollux, Castor si Clytaemnestra.
Modul de a începe este să nu mai vorbeşti şi să începi să faci.
© CCC