Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
E o nebunie să urăști toți trandafirii pentru ca un spin te-a înțepat, să abandonezi toate visurile pentru ca unul dintre ele nu s-a împlinit, să renunți la toate încercările pentru ca una a eșuat… E o nebunie să condamni toate prieteniile pentru că cineva te-a tradat, să nu mai crezi în dragoste doar pentru ca cineva a fost infidel, să renunți la toate ocaziile de a fi fericit doar pentru că ceva nu a mers în direcția cea bună. Va exista întotdeauna o altă ocazie, un alt prieten, o altă iubire, o forță nouă. Pentru fiecare sfârșit există întotdeauna un nou început.
(Micul Prinț)
© CCC Published on: Jul 19, 2014
Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului.
Primele cununi ale gloriei sunt cele mai strălucitoare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare.
(Don Juan, 1844)
Modul de a începe este să nu mai vorbeşti şi să începi să faci.
© CCC
Începutul nu prevestește sfârșitul.
(Istoriile)
© CCC
Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși,
Era o apă de cleștar și de stele -
Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,
Lunecau lângă genele mele.
(Începutul, 1956)
Omul este păstorul Ființei Supreme.
(Scrisoare despre umanism, 1947)
Când începi ceva, nu știi cum se va termina.
© CCC
Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece.
© CCC