Citate de Aristotel

Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei.

Uneori îmi iau începutul unei povești dintr-o amintire, o anecdotă, dar asta se pierde și de obicei este de nerecunoscut în povestea finală. © CCC

Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci.

Inceputul e jumatatea intregului.

Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   De pe stamine de alun, din plopii albi, se cerne jarul. Orice-nceput se vrea fecund, risipei se dedă Florarul.   Polenul cade peste noi, în preajmă galbene troiene alcătuieşte-n aur fin. Pe umeri cade-ne şi-n gene.   Ne cade-n gură când vorbim, şi-n ochi, când nu găsim cuvântul. Şi nu ştim ce păreri de rău ne tulbură, pieziş, avântul.   Ne-om aminti cândva târziu de-această întâmplare simplă, de-această bancă unde stăm tâmplă fierbinte lângă tâmplă.   Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Inteligenta este aroganta educata.

Fiecare inceput este o consecinta - fiecare inceput incheie ceva.

Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece. © CCC

Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.

Îndoiala este începutul înțelepciunii.

Toata educatia depinde de mama.

Prietenia intre oamenii rai devine o comuniune in rele.

Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele - Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. (Începutul, 1956)

Dupa cum omul, in desavarsirea lui, devine fiinta cea mai nobila, tot astfel, smulsa de sub puterea legilor si a drepturilor, se transforma in cea mai ticaloasa.

Modul de a începe este să nu mai vorbeşti şi să începi să faci. © CCC

Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate.

Desi iubim si prietenia si adevarul, totusi e o datorie sfanta sa pretuim mai mult adevarul.

Primele cununi ale gloriei sunt cele mai străluci­toare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare. (Don Juan, 1844)

Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.

Aproape cu totii ascultam de cei ce sunt ingaduitori cu slabiciunile noastre si-i consideram nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii barbati adevarati; le-o luam insa in nume de rau celor care incearca sa ne readuca la o judecata sanatoasa.