Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Inceputul e jumatatea intregului.
Începutul nu prevestește sfârșitul.
(Istoriile)
© CCC
E mai bine să fii invidiat decât compătimit.
© CCC
Sper doar să nu pierdem din vedere un singur lucru - că totul a început cu un șoarece.
© CCC
Fiecare inceput este o consecinta - fiecare inceput incheie ceva.
Trebuie să te preocupe doar ceea ce te privește.
(Istoriile)
© CCC
Orizontul nu e o limita, ci un inceput.
Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși,
Era o apă de cleștar și de stele -
Pești alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,
Lunecau lângă genele mele.
(Începutul, 1956)
Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovați şi o victimă.
(Povestiri)
Primele cununi ale gloriei sunt cele mai strălucitoare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare.
(Don Juan, 1844)
A scintilla una augetur ignis.
Dintr-o singură scânteie se înteţeşte focul.
sau
Dintr-o scânteie, un foc mare.