Herodot

Herodot (Herodotos), 484 – 424 î.e.n., secolul V î.e.n., născut în orașul grecesc Halicarnas, Caria, parte a Imperiului Persan (acum Bodrum, în vestul Turciei), istoric şi geograf grec. Data nașterii sale este controversată. Unele surse indică 480 î.e.n. A trăit cca. 60 de ani.

Născut într-o familie bogată, Herodot a primit o educație aleasă. Din numeroasele sale călătorii în Asia Mică, Egipt, Sicilia, Babilon, a adunat miturile fiecărei civilizații cu o preocupare complet nouă pentru obiectivitate și veridicitate. Considerat „părintele istoriei” încă de la Cicero, și-a construit lucrările, „Istoriile”, ca adevărate reportaje care amestecă date geografice, etnologice și mitice.

Herodot a fost primul scriitor care a investigat sistematic evenimentele istorice. A fost numit „Părintele istoriei”, un titlu conferit lui de oratorul antic roman Cicero.

Istoric grec, Herodot a lăsat în urma lui o singură carte istorică, Istoriile sau Anchetele, care reconstituie războaiele medice (persane), opunând cetăţile greceşti Imperiului Persan.

Herodot îl menționa adesea pe Hecateu din Milet, fiul lui Hegesandru, dându-i titlul de istoric, dar el este cel care va fi considerat primul istoric adevărat.

Fiu al lui Lixeu şi al lui Dris, Herodot aparţinea unei familii nobile şi bogate, astfel că a primit o educație temeinică.

Încă de tânăr, în jurul vârstei de 15 ani, a părăsit Halicarnasul, exilându-se pe insula Samos pentru a scăpa de tirania instaurată de tiranul Ligdamis. A stat mai mulţi ani la Samos unde s-a perfecţionat în dialectul ionian.

Apoi a început o serie de călătorii din Egipt în Macedonia, trecând prin Siria, Babilon și Caucaz. Un observator fin, a profitat de ocazie pentru a afla date despre istoria, obiceiurile, religia și politica țărilor pe care le traversa.

Herodot a dedicat mai mulţi ani unei călătorii în Tracia, în Imperiul Persan (Asia Mică, Mesopotamia, Media), posibil până la sciţii din Asia, în Egipt şi poate în Libia. Din numeroasele sale călătorii în Asia Mică, Egipt, Sicilia, Babilonia, a adunat miturile fiecărei civilizații cu o preocupare cu totul nouă pentru obiectivitate și veridicitate. Din aceste călătorii a adunat materialele care stau la baza redactării „Istoriilor” sale.

La vârsta de aproximativ treizeci de ani, s-a întors la Halicarnas, apoi s-a stabilit la Atena. Acolo i-a cunoscut pe Sofocle și Pericle. Acesta din urmă i-a determinat pe coloniști să întemeieze Turium (în Sicilia de astăzi), Herodot fiind unul dintre ei.

Cea mai mare parte a vieţii a locuit la Atena: în 443, se pare, a plecat la Turium (Golful Tarento), să populeze această colonie, la îndemnul lui Pericle. Aici şi-a sfârşit zilele după ce, cu siguranță, a călătorit mult prin Grecia, Egipt și Asia Mică şi a scris cea mai mare parte a lucrării sale fundamentale, Istoriile (Anchetele).

Istoriile acoperă în primul rând viețile regilor proeminenți și bătăliile celebre precum Maraton, Termopile, Artemisium, Salamis, Plateea și Mycale. Lucrarea lui se abate de la subiectele principale pentru a oferi un fundal cultural, etnografic, geografic și istoriografic care formează o parte esențială a narațiunii și oferă cititorilor o sursă de informații suplimentare.

Relatare detaliată a războaielor greco-persane, Istoriile este considerată ca fiind cartea fondatoare a Istoriei. Herodot, explicând războaiele persane, nu se mai limitează la o descriere, ci caută cauzele în evenimentele precedente la diferitele popoare implicate. Asociază virtutea personalităților implicate în evenimente, deschizând drumul viitorilor istorici greci precum Tucidide, dar și romanilor.

Cicero l-a numit „Părintele istoriei” datorită acestei vaste lucrări, Istoriile – numită și Anchetele. Aceasta este centrată pe războaiele persane, dar nu se limitează la relatarea acestora: Herodot expune cauzele războiului și face numeroase digresiuni, numite logoi, asupra istoriei, obiceiurilor și descrierii țărilor beligeranților, precum și a multor alte popoare din jurul Mediteranei. Această metodă îl face unul dintre precursorii istoriei.

În geografie, relatarea călătoriilor sale îl plasează și printre primii geografi.

În științele politice, prezentarea Dialogului dintre Otanes, Megabyses și Darius constituie unul dintre primele documente autentice în care se disting și se compară diferitele tipuri de guvernare (democrație, oligarhie, monarhie).

Considerat „părintele istoriei” încă de la Cicero, și-a construit lucrarea, „Istoriile” (Anchetele) ca pe niște reportaje reale, reunind date geografice, etnologice și mitice.

Primele texte în proză care au ajuns până la noi, sunt și ele, precum cronicile Evului Mediu, scrise pentru divertisment. Herodot a fost criticat pentru includerea „legendelor și relatărilor fanteziste” în opera sa. Colegul istoric Tucidide l-a acuzat că inventează povești pentru divertisment. Totuși, Herodot a explicat că a relatat ceea ce „a văzut și [ce i s-a] spus”. O parte considerabilă din Istorii a fost confirmată de către istoricii și arheologii moderni.

Herodot este primul istoric care s-a disociat complet de mitologie și s-a bazat pe o investigație pe teren pentru a studia evenimentele trecute. Teritoriile parcurse tocmai ieșiseră din războaiele greco-persane. Herodot nu numai că povestește conflictul, ci încearcă și să-i descopere cauzele. Făcând numeroase digresiuni asupra popoarelor mediteraneene întâlnite în timpul călătoriei sale, Herodot adoptă și abordarea unui geograf, chiar a unui analist politic, prin compararea diferitelor forme de guvernare.

Opere principale:

Herodot este autorul unei singure cărți, Istoriile (sau Anchetele), care a marcat studiul istoriei și al geografiei.