Imaginația este stapana erorii și falsitatii.
Blaise Pascal
“Imaginaţia, stapâna erorii şi falsităţii, nu face decât să întârzie sau să compromită procesul de creaţie.”
Pascal considera ca imaginatia nu poate fi sursă de cunoaștere. El ilustrează aceasta fraza prin exemplul omului care trebuie să traverseze o prăpastie, pe o scandura destul de mare, astfel incat sa nu existe niciun pericol, dar ca imaginându-si propria cădere nu poate face acest lucru fără sa-i fie frică.
© CCC
Imaginatia da tuturor sentimentelor noastre energie si spontaneitate.
Frumusetea va fi convulsiva sau nu va fi deloc.
Imaginatia inseamna profunzime. Niciuna din facultatile spiritului nu patrunde si nu sapa mai adanc decat imaginatia. Daca le-ar fi dat ochilor nostri adevarati sa vada in constiinta altuia, am judeca mai sigur pe cineva dupa ceea ce viseaza decat dupa ceea ce gandeste. Himerele ni se aseamana mai mult ca orice. Fiecare viseaza necunoscutul si imposibilul in felul sau.
Imaginarul si realul sunt cele doua spatii ale vietii.
Toate suferintele se amplifica in inchipuire.
Omul propune si dispune. Nu depinde decat de el sa-si apartina in intregime.
Imaginatia este inceputul creatiei.
Scriitura automata si naratiunile viselor au avantajul de a propune o cheie capabila sa deschida la nesfarsit aceasta cutie cu nenumarate sertare care se numeste om.
Scrieti repede, fara subiecte preconcepute, suficient de rapid pentru a nu putea retine nimic si pentru a nu fi tentat sa va recititi.
Un realism limitat, care nu te duce decat pana la varful nasului, e mai primejdios decat cea mai nesabuita si cea mai fantastica imaginatie, fiindca e orb.
Ceea ce vedem mai rar impresioneaza intotdeauna mai puternic imaginatia noastra.