Ai intrat, întâmplător, într-o viață de care nu eram mândru și din acea zi ceva a început să se schimbe. Am respirat mai bine, am urât mai puține lucruri, am admirat liber ceea ce merita să fie admirat. Înainte de tine, în afara de tine, nu am aderat la nimic. Această forță, de care râdeai uneori, nu a fost niciodată altceva decât o forță solitară, o forță a refuzului. Cu tine am acceptat mai multe lucruri. Am învățat să trăiesc. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care dragostea mea a fost întotdeauna amestecată cu o imensă recunoștință.
(Din corespondența lui Albert Camus către iubita sa, Maria Casarès)
Timp de cincisprezece ani, Albert Camus și Maria Casarès au făcut schimb de scrisori în care transpare toată intensitatea dragostei lor. Între sfâșierea despărțirilor și impulsurile creative, această corespondență evidențiază intimitatea a doi monștri sacri la apogeul artei lor.
© CCC
Cine va voi sa cunoasca pe deplin vanitatea omului n-are decat sa priveasca cauzele si efectele dragostei.
De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?
Iubirea este miracolul civilizatiei.
Pentru oameni, nimic nu este niciodata castigat o data pentru totdeauna, nici in dragoste, nici in prietenie.
(Femeia fariseu)
© CCC
Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
Cand un filosof iti raspunde, nu mai intelegi nici ce l-ai intrebat.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.