Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă…
Singurătate! Totul e limpede şi stins…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură…
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea…
(Oră imensă)
Daca iubim cu adevarat, nu trebuie sa dam prea mare importanta faptelor acelora pe care ii iubim. Avem nevoie de ei, singurii care ne pot ajuta sa traim intr-o “atmosfera” de care nu ne putem lipsi.
Prolog
Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?
(Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903)
(Traducere de Emil Iordache)
Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.
Cel ce iubește femeia este vărul soarelui.
Proverb turcesc
© CCC
Scump mi-e prietenul, dar si dusmanul imi poate fi de folos; prietenul imi arata ce pot, dusmanul ma invata ce trebuie sa fac.
Metaforele sunt periculoase. Dragostea incepe printr-o metafora.
(Insuportabila usuratate a fiintei)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.