Citate de Gustave Le Bon

Prolog Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat. Seara-i sublimă. În poartă îți bat. Bat - dar, distantă, tu nici nu tresari Și peste tot nestemate presari. Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit? Turnu-i de Însăși Regina zidit. Orice căluț de pe brâul sculptat Scapără flăcări, ca fermecat. Sus se avântă cupola,-n azur, Joacă-n ferestre văpaia din jur. Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit De primăvară-i acum aurit. Tu m-așteptai ca să vin la apus? Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus? (Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă'', 28 decembrie 1903) (Traducere de Emil Iordache)

Sofronia-i fecioara; el - Olind... De-un crez cu ea, sfios cum ea-i frumoasă, Nimic cerându-i, mult nespus dorind, Puțin sperând că ea-i va fi crăiasă, Necutezând, nu-i spune-ncinsul jind. (Ierusalimul eliberat)

Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.

A iubi pe cineva inseamna sa-l faci sa creasca in proprii sai ochi, sa-l ajuti sa creada in el insusi. © CCC

A fost un trubadur odinioară Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar Închisă-n turnul ei de fildeș rar, Frumoasa lui zăcea ca o comoară.   Atunci și-a-ntrupat într-o vioară Întregul sufletului său amar Și l-a trimis iubitei sale-n dar, Lăsându-se de dragul ei să moară.   Te-ascult cântând un tainic menuet… Și-mi pare că fantasticul poet Și-a-ncredințat vioarei tale rana;   Te-ascult cântând cu gândul în trecut Și-mi pare că suspină castelana De dorul trubadurului pierdut. (Unei violoniste)

Du-te la prieteni mai curand cand sunt nefericiti decat cand sunt fericiti.

Daca iti place o floare, nu o culege. Pentru ca, daca o culegi, ea moare si inceteaza sa mai fie ceea ce iti place. Deci, daca iti place o floare, las-o sa traiasca. Iubirea nu inseamna posesiune. Iubirea inseamna apreciere. © CCC

Iubirea este sensul ultim a tot ceea ce ne inconjoara. Nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria care se afla la originea oricarei creatii. © CCC

Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt, in schimb, nenumarati.

Ne legam de cei din jurul nostru mai mult prin defectele decat prin calitatile noastre.

Este înțelept să torni uleiul politeții delicate peste angrenajul prieteniei. sau Este înțelept să ungi cu uleiul politeții delicate mecanismul prieteniei. © CCC

Iubirea obligă. Devii dependent de cei ce te iubesc, nu știai? Cu atât mai mult când sunt mici și slabi. Când cineva te face protectorul lui, zeul lui, îți încredințează o datorie sfântă, și nu poți, nu ai voie să te dezici. Să-i înșeli încrederea, să-l trădezi? Iubindu-te, oamenii te constrâng să-i slujești mai mult decât dacă ți-ar porunci - nici asta nu știai? Prin adorație se obține o stăpânire vicleană, cea mai despotică. (Muzeul de ceară)

Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. (Izvorul Nopții)

De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am ales calea acestei lumi deşarte prin destin?

La temelia oricarei iubiri pasionate sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o fac unul despre celalalt si fara de care n-ar fi cu putinta o dragoste oarba.

Un barbat nu va fi nicidecum prietenul unei femei atata timp cat poate fi iubitul ei. (Mici mizerii ale vietii conjugale) © CCC

Orice femeie care consimte să vorbească de dragoste sfârşeşte prin a se îndrăgosti. (Legăturile primejdioase )

Dragostea e ca randunelele, poarta noroc casei unde se aciuaza.

Dovada cea mai sigura a unei iubiri adevarate este sa devii cu totul altfel decat erai si sa nu mai ai nici ambitii, nici placeri, dupa ce ai fost toata viata robit lor.

Când iubim pentru mai mult de un motiv, inseamna că nu iubim cu adevărat. Quand on s'aime pour plus d'une raison, c'est qu'on ne s'aime pas vraiment.