Citate despre Iubire

A pretui iubirea pe temeiul eticii si al logicii este ca si cum ai judeca o opera de arta prin canoanele logice sau un rationament logic pe baza unor criterii etice.

Dragostea moare si ea. Incet, pe nesimtite, perfid. Chiar daca are clipe cand isi revine, cand se agata de viata.

Iubirea pe care o simt pentru o ființă nu pune capăt singurătății mele, ci o îmbogățește, o încântă și o face să strălucească. Alesul, persoana iubită ar fi, în mod paradoxal, cea cu care vreau sa fiu singur. (Spiritul singurătății) © CCC

O poveste de dragoste ideala poate fi traita doar prin corespondenta.

Iubirea din noi se ucide in trei etape: suferinta, indignare, apoi indiferenta. Suferinta uzeaza iubirea, indignarea o nimiceste si astfel, se ajunge la indiferenta finala. © CCC

Prietenia este ca o floare care înfloreşte în fiecare an.

Singurul mijloc prin care, intr-o clipa, intreaga fiinta a omului poate fi redesteptata, este iubirea.

Oh! Cat este de crud sa iubesti atunci cand te-ai despartit de fiinta iubita! © CCC

Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru cealalta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCC

Dragostea e ca focul; daca n-o intretii, se stinge.

Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.

Dragostea este o mare al carei tarm este femeia. © CCC

Banuielile cuibarite in sufletul cuiva, asezate in sir ca minele una dupa alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive. (Climate)

De nu mă poți iubi, frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci?   De nu mă poți iubi, frumoaso, Întoarce-ți ochii de la mine; Tu știi ispita ce se-ascunde În fundul apelor senine;   În prefăcuta-mi nepăsare, În genele mereu plecate, Tu nu-nțelegi mărturisirea Iubirii mele zbuciumate?   De nu mă poți iubi, femeie, Întoarce-ți ochii - căci ma tem Să nu le-ntunece lumina Întaiul dragostei blestem!…

Ceea ce toată lumea spune trebuie să fie adevărat. Proverb francez

Dragostea este farmecul cantecului pasarilor si cel mai dulce parfum al trandafirului. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit. (Nuntă în cer)

Învață-mă cu ce să-ncep întâi și-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi, și cum, de-atâtea lumi luminători,   pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie   iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas.   Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum.   Ea, poate, niciodată n-o să știe c-a înflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și sura veșnicie să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;   și, fiindcă-o să murim și noi odată gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primăvară, și dragostea cu inima deodată?...   De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.   (Gândeste-te, n-ar fi păcat...)

Iubirea care nu face ravagii nu este iubire. © CCC

Iubirile prea mari trebuie sa fie suportate. © CCC