Citate de Alexandre Dumas-fiul

Viata nu poate fi inteleasa fara multa generozitate, nu poate fi traita fara multa generozitate. Dragostea constituie adevarata explicatie a celor ce se petrec pe lumea asta, indiferent care o fi explicatia celor ce se petrec pe lumea cealalta.

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.

Acela care iubeste pentru prima oara, chiar daca este fara de noroc, este un zeu, dar cel care pentru a doua oara iubeste fara noroc, este un prost.

Este un privilegiu al omului de a iubi chiar pe aceia care il fac sa sufere.

Sunt captivul celor o mie de ființe pe care le iubesc. (Stanțe și poeme) © CCC

Au ce mi-a fost din tine mai aproape? Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor, sau mâna ta, în care, la izvor, mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape ?   Sau glasu-nvăluindu-mă ușor, sau ochii tăi în cari o lume-ncape, ce deodată mi-o deschizi subt pleoape – sau drumul laolaltă, suitor ?   Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme și părul n-a putut de ierni să scape, în ochii tăi privind – o, nu te teme ! – și azi mai regăsesc același dor, pe care anii au știut să-l sape în limpezimea primului fior. (Ție)

Există în orice iubire intalnirea a doua iubiri care se cauta, se descopera, se amplifica, se pierd sau se completează pentru a crea, dincolo de intalnire, o durata, o vitalitate, un plus al existentei. © CCC

Înalță un cântec pentru ea, o, muză! Fecioara cu cunună de violete-n păr, Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin, Vocea-i șoptită și plină de veselie.   Cântă înc-o dată farmecele-i mii Splendoarea-ncântătoare a ochilor, Obrajii bruni și brațele mlădioase Și sânul întunecat și gingaș.   Da, cântă pentru totdeauna despre ea, Stăpâna-mi delicată și ademenitoare, Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt, Sappho a mea cea cu zâmbet dulce. (Nu mai mult pentru Lycus) În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția).  Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”). Copyright © CCC All rights reserved.

Ce definitorie poate fi prima întâlnire cu un om, prima impresie pe care ţi-o face. Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.

O noua iubire: o femeie ca noua problema de rezolvat. Sau poate tu insuti, in raport cu ea, esti o noua problema de rezolvat.

Dragostea este intalnirea dintre doi miopi pe care timpul ii va face prezbiti. © CCC

O mare durere sa iubesti; o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.

Marea tactica a femeilor consta in a convinge ca iubesc atunci cand nu iubesc, si in a-si ascunde iubirea atunci cand iubesc. © CCC

Ar fi un subiect curios de cercetare şi studiere acela de a stabili dacă ura şi iubirea nu sunt în fond unul şi acelaşi lucru. Fiecare din ele, în cea mai dezvoltată formă a lor, presupune un grad ridicat de intimitate şi de cunoaştere a inimii; fiecare face pe un individ să depindă de alt individ în hrana lui sufletească sau spirituală. Atât cel ce iubeşte cu pasiune, cât şi cel ce urăşte nu mai puţin pătimaş se simt deopotrivă de pierduţi şi părăsiţi când obiectul pasiunii lor dispare. Din punct de vedere filosofic deci, cele două pasiuni par esenţial identice, cu singura deosebire că, din întâmplare, una ne apare scăldată într-o strălucire cerească, iar cealaltă într-o lumină sumbră şi sinistră. (Litera stacojie)

Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc.

Daca cineva staruie sa-i spun de ce o iubesc, nu pot decat sa-i dau acest raspuns: "pentru ca e ea, pentru ca sunt eu".

Mi-e lira-n părăsire azvârlită De cănd spre tine sufletu-mi s-abate, Că n-am putut pe coarde numărate Să cânt iubirea mea nemărginită. Dar fruntea-mi, de privirea ta robită, Sub jugu-i se revoltă și se zbate: Ce vultur cu aripile tăiate Nu-și geme soarta lui înlănțuită? În ochii tăi mi-am îngropat avântul, - Deși, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul, Mă lupt cu mine și cu voia sorții!... …Și te iubesc cu-nfiorarea vagă Pe care-o dă presentimentul morții… Și te urăsc că-mi ești atât de dragă ! (De profundis)

Din iubirile nesincere rămân în suflet numai melancolicul avertisment al falsității și experiența evaporării lor. (Iubirea la Stendhal)

Primele bilețele de dragoste sunt cele pe care ochii le lansează. © CCC

Iubirea care se poate preschimba in ura a fost, de fapt, o ura care se ignora ca atare. Daca uram ceea ce am iubit candva, inseamna ca n-am iubit niciodata. Iubirea este o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.