Întrebam aseară luna gânditoare:
– Dacă prin poiene a rămas o floare
Neculeasă încă pentru draga mea, –
Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate,
Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea,
Raza ta sfioasă printre crengi străbate
De-mi încurcă paşii luminoase fire,
Deşteptând în cale câte-o amintire, –
Dacă până-n ziuă visurile trec
Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…
– Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna,
Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.
Şi-ntrebai lumina sufletului meu:
– Dacă fără dânsa timpul trece greu,
Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine,
Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, –
Pentru ce, când toate lacrimile trec
Fără nici o urmă, – pentru ce să plec?…
Sufletu-mi răspunse: – Pe cărări pustii,
Du-te-n lumea largă. Şi să nu mai vii.
Şi-ntrebai atuncea inima-mi trudită:
– Cea dintâi, nebuno, căzuşi în ispită,
Singură-n tăcere, tu eşti vinovată
Că mă cert cu mine şi cu lumea toată.
Când stelele nopţii farmec nu mai au
Fără ochii dragii, – pentru ce să stau?…
Şi-mi răspunse-n şoaptă (o, inima mea!)
– Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea.
(Şoaptele nopţii)
Vechile iubiri nu parasesc niciodata trupurile care le-au adapostit.
Cândva, înainte ca lumea să fie bătrână,
Când creșteau violetele și celandina,
În trenul lui Cupidon călătoream:
Cândva!
Mâinile tale mici erau prinse într-ale mele,
Capul tău cu obraji rumeni și păr auriu
Ți-l rezemai pe pieptul meu care ți-era altar,
Și toată povestea de dragoste a fost spusă:
Ah, Doamne, acele lucruri dulci au trebuit să apună,
Și s-au stins focurile care erau fierbinți,
Cândva.
(Jadis (Cândva))
© CCC
Doar prin iubire te agati de realitate, intri in eul tau, redevii vointa, forta, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar si un geniu. Prin mine insumi si pentru mine, prefer sa nu fiu nimic. Caci neantul singur poate ascunde infinitul.
Devenisem aproapte tot atât de abil în începerea jocului, cât și în terminarea lui.
(Magicianul)
Iubirea prin iubire-ncepe, si de la prietenia cea mai puternica n-ai putea trece decat la o iubire firava.
(Caracterele - Despre inima)
A-ti da voie sa iubesti inseamna a iubi deja.
© CCC
Toate limbile si tainele si toate stiintele n-au sa fie nimic fara iubire, care e marinimoasa, rabdatoare, care nu face rau, nu doreste onoruri, indura totul, crede oricui, spera mereu si invinge.
Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti,
Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…
Când ești iubit, nu te îndoiești de nimic. Când iubești, te îndoiești de orice.
© CCC