Cândva, înainte ca lumea să fie bătrână,

Când creșteau violetele și celandina,

În trenul lui Cupidon călătoream:

Cândva!

Mâinile tale mici erau prinse într-ale mele,

Capul tău cu obraji rumeni și păr auriu

Ți-l rezemai pe pieptul meu care ți-era altar,

Și toată povestea de dragoste a fost spusă:

Ah, Doamne, acele lucruri dulci au trebuit să apună,

Și s-au stins focurile care erau fierbinți,

Cândva.

(Jadis (Cândva))

© CCC

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.