O, dacă Soarta ne unea,

Cum îmi juraseși, mi se pare,

N-aș mai fi fost, în pacea mea,

De-atâtea nebunii în stare!

 

De vină tu ești, deci, deși

Certat sunt eu, pentru păcate,

De cei ce n-au de unde ști

Că tu ai rupt logodna, poate.

 

Mi-era, ca și al tău, curat

Pe-atuncea sufletul, de-aceea

Putea curma orice păcat. –

Azi, altuia îi ești femeia!

 

Aș fi în stare să-i zdrobesc

Și liniștea și fericirea,

Dar pentru că te mai iubesc,regret

 

Nu-l pot urî – așa mi-e firea!

 

De când plecat-ai, în zadar

Îmi caut tihna, chip de înger!

Tot ce găseam la tine, doar

La multe caut azi, și sânger!

 

Adio, deci, nu te regret,

Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;

Mândria însă-ncet, încet,

M-o face să te-alung din mine!

(…)

 

Azi, caut alte bucurii:

În câte o ceată zgomotoasă

(Pe gânduri, aș înnebuni!)

Încerc sa uit tot ce m-apasă.

 

Dar chiar așa, câte un gând

Se mai strecoară prin beție, –

Și diavolii m-ar plânge – aflând

Că te-am pierdut pentru vecie!

(Unei doamne)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.