George Byron

george_byron

George Gordon Byron, al 6-lea Baron Byron, supranumit Lord Byron, 22 ian. 1788 – 19 apr. 1824, poet si autor de satire englez, figură ilustra a romantismului, alături de contemporanii săi Percy Bysshe Shelley, John Keats, William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, Robert Southey (pe care l-a satirizat in Don Juan). Este considerat unul dintre cei mai mari poeți britanici și, de asemenea, unul dintre cei mai cititi și influenti. A trait 36 de ani.

Opere principale:

– primele poeme: Piese fugare (Fugitive pieces), 1806; Ceasuri de ragaz (Hours of idleness), 1807; Barzi englezi și critici scoțieni (English Bards and Scotch Reviewers), 1809.

– versuri orientale: Ghiaurul (The Giaour), 1813; Mireasa din Abydos (The bride of Abydos), 1813; Corsarul (The Corsair), 1814; Lara, 1814.

– poeme narative de mari dimensiuni: Pelerinajul lui Childe Harold (poem autobiografic, datorita caruia a fost supranumit “egoistul mohorat”), 1812-1818; Beppo: o poveste venetiana (povestea unui ménage-à-trois venetian, in care satirizeaza, prin contrast, manierele engleze si cele italiene), 1818; Mazeppa (bazata pe o legenda populara despre Ivan Mazepa (1639–1709), un gentleman ucrainean), 1819; Don Juan (neterminat, satira a poetului Robert Southey), 1819-1824; Viziunea judecății (The Vision of Judgement), 1821, in care parodiaza laudele desantate ale poetului laureat Robert Southey fata de regele George al III-lea.

– drame poetice: Manfred (de natura faustica), 1817; Marino Faliero, Doge al Veneției, 1820; Cain, 1821; Sardanapal, 1821; Cei doi Foscari, 1821.

– poeme scurte: She walks in beauty, 1814; When we two parted, 1817; So, we’ll go no more a roving, 1830, fiecare dintre ele ilustrand un moment de nostalgie personala.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.