George Byron
George Gordon Byron, al 6-lea Baron Byron, supranumit Lord Byron, 22 ian. 1788 – 19 apr. 1824, poet ăi autor de satire englez, figură ilustră a romantismului, alături de contemporanii săi Percy Bysshe Shelley, John Keats, William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge, Robert Southey (pe care l-a satirizat în Don Juan).
Este considerat unul dintre cei mai mari poeți britanici și, de asemenea, unul dintre cei mai citiți și influenți. A trăit 36 de ani.
Tatăl său a risipit averea familiei și a murit când el avea trei ani, astfel că Byron a petrecut o copilărie taciturnă, alături de o mamă îndurerată.
La zece ani, a moștenit titlul de Lord și domeniul din Newstead Abbey de la fratele bunicului patern. A studiat la Dulwich, apoi la școala publică din Harrow. În 1805, și-a continuat studiile la Universitatea din Cambridge unde s-a întâlnit cu tineri bogați și a început să acumuleze datorii.
Prima sa colecție de poezii, „Ceasuri de răgaz”, a fost publicată înainte de sfârșitul studiilor sale.
A traversat Europa în mijlocul războaielor napoleoniene și a ajuns în Grecia. În 1811, s-a întors în Anglia, a publicat cu succes primele două cânturi din „Pelerinajul lui Childe Harold” și a ținut primul său discurs remarcat în Camera Lorzilor.
Sincer, nu se sfia să șocheze și îi plăcea să fie sarcastic. Liberal, ura doar ipocrizia și tirania. Viața lui era punctată de scris, călătorii și femei.
În 1823, a fost ales în Comitetul grec de eliberare de sub dominația otomană. S-a angajat în această cauză cu ardoare și sănătatea sa a fost afectată iremediabil.
Opere principale:
– primele poeme: Piese fugare (Fugitive pieces), 1806; Ceasuri de ragaz (Hours of idleness), 1807; Barzi englezi și critici scoțieni (English Bards and Scotch Reviewers), 1809.
– versuri orientale: Ghiaurul (The Giaour), 1813; Mireasa din Abydos (The bride of Abydos), 1813; Corsarul (The Corsair), 1814; Lara, 1814.
– poeme narative de mari dimensiuni: Pelerinajul lui Childe Harold (poem autobiografic, datorită căruia a fost supranumit “egoistul posomorât”), 1812-1818; Beppo: o poveste venețiană (povestea unui ménage-à-trois venețian, în care satirizează, prin contrast, manierele engleze și cele italiene), 1818; Mazeppa (bazată pe o legendă populară despre Ivan Mazepa (1639–1709), un gentleman ucrainean), 1819; Don Juan (neterminat, satiră a poetului Robert Southey), 1819-1824; Viziunea judecății (The Vision of Judgement), 1821, în care parodiază laudele deșănțate ale poetului laureat Robert Southey față de regele George al III-lea.
– drame poetice: Manfred (de natura faustică), 1817; Marino Faliero, Doge al Veneției, 1820; Cain, 1821; Sardanapal, 1821; Cei doi Foscari, 1821.
– poeme scurte: She walks in beauty, 1814; When we two parted, 1817; So, we’ll go no more a roving, 1830, fiecare dintre ele ilustrând un moment de nostalgie personală.
Citate asemanatoare
-
Adevarul este totdeauna straniu - mai straniu decat inchipuirea.Si daca rad de toate de-aici de pe pamant, O fac numai de teama ca nu cumva sa plang. © CCCOamenii au facut bunele purtari si acum bunele purtari ii fac pe oameni.Bucuria s-a nascut geamana.Am stat în Veneția pe Puntea Suspinelor, Palat, de-o parte și temniță, de alta. (Pelerinajul lui Childe Harold, 1812-1818) Puntea Suspinelor (în italiană, Ponte dei Sospiri) a fost construită la începutul secolului al XVII-lea pentru a lega camerele de interogatoriu din Palatul Dogilor cu închisoarea, palatul fiind despărțit de aceasta doar printr-un canal. Această punte-pasarelă, acoperită, are două coridoare paralele și trece peste Rio de Palazzo o de Canonica (Râul Palatului sau Râul Canonicului). Numele Puntea Suspinelor sugerează oftatul prizonierilor duși în fața judecătorilor, în timpul ultimei lor priviri spre Veneția. Era așadar ultima imagine a libertății pentru cei ce urmau să-și încheie zilele în închisoare. Există mai multe poduri cu același nume, în special în Cambridge și Oxford. Puntea a fost denumită astfel de poetul englez Lord Byron, într-unul dintre poemele sale din secolul al XIX-lea, Pelerinajul lui Childe Harold.Lumea nu poate darui nicio bucurie asemanatoare cu cea pe care o rapeste.Desigur, este placut sa-ti vezi numele tiparit. O carte ramane o carte, chiar daca nu este nimic in ea.O, dacă Soarta ne unea, Cum îmi juraseși, mi se pare, N-aș mai fi fost, în pacea mea, De-atâtea nebunii în stare! De vină tu ești, deci, deși Certat sunt eu, pentru păcate, De cei ce n-au de unde ști Că tu ai rupt logodna, poate. Mi-era, ca și al tău, curat Pe-atuncea sufletul, de-aceea Putea curma orice păcat. - Azi, altuia îi ești femeia! Aș fi în stare să-i zdrobesc Și liniștea și fericirea, Dar pentru că te mai iubesc, regret Nu-l pot urî - așa mi-e firea! De când plecat-ai, în zadar Îmi caut tihna, chip de înger! Tot ce găseam la tine, doar La multe caut azi, și sânger! Adio, deci, nu te regret, Nădejdea-n ajutor nu-mi vine; Mândria însă-ncet, încet, M-o face să te-alung din mine! (…) Azi, caut alte bucurii: În câte o ceată zgomotoasă (Pe gânduri, aș înnebuni!) Încerc sa uit tot ce m-apasă. Dar chiar așa, câte un gând Se mai strecoară prin beție, - Și diavolii m-ar plânge - aflând Că te-am pierdut pentru vecie! (Unei doamne)Cine poate spune De ce maine, Ziua de azi va fi ziua de ieri… © CCC Who can say Why today, Tomorrow, will be yesterday… Lord ByronIn poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul - poate, doar, sfarsitul.Iubirea nu aduce nici un dar mai generos decat aripile sale.Am vazut furtunile femeilor, le-am vazut pe cele ale marilor si am plans mai mult pentru indragostiti decat pentru marinari.„Bunele vremi de odinioara" - toate vremurile par bune cand sunt vechi.Iarna britanica se termina in iulie, pentru a reincepe in august.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.