Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte

Şi iubirile noastre —

Se cade poate să-mi aduc aminte —

După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Faţă-n faţă să stăm, mână-n mână

În timp ce pe sub podul

Braţelor noastre curge şi se-ngână

Unda privirilor de-atâta timp străină.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Se duc iubirile ca apa curgătoare,

Se duc iubirile —

Cât de înceată-i viaţa când doare

Și cât de aprigă speranţa arzătoare.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Zilele trec, săptămânile trec înainte,

Nici timpurile duse

Nu revin, nici iubirea fierbinte —

Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

(Podul Mirabeau)

Poezie scrisă după despărțirea de pictorița Marie Laurencin în 1912.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.