Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra Soarele cu oborocul
În casa-i fără uşi, fără ferestre…
Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.
Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară,
În lumină şi pară,
Şi când mi se părea că sunt pline,
Intram, răstrurnându-le-n mine.
Aşa ani de-a rândul
M-am canonit să car lumina cu gândul…
Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate
Izvorul luminii adevărate:
El a luat în mâini securea durerii
Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii.
Au curs cărămizi şi noroi puzderii,
S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,
Au curs lacrimi multe şi suspine,
Dar prin spărtura făcută-n mine,
Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,
Soarele a năvălit înlăuntrul meu.
Şi cu el deodată,
Lumea toată…
Îngerul luminător a zburat aiurea,
Lăsându-şi înfiptă securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină
De soare, de slavă şi de lumină.
(Luminătorul)
Toti oamenii iubesc lumina mai presus de orice, de aceea au inventat focul.
(Pictorii cubisti)
© CCC
Fiti pentru voi insiva o lumina.
Omul este in cautarea unui nou limbaj asupra caruia gramatica niciunei limbi nu va avea nimic de spus.
(Caligrame)
© CCC
Am dat totul soarelui, totul, in afara de umbra mea.
© CCC
Am cules această crenguță de iarbă-neagră,
Toamna a murit, îți amintești...
Nu ne vom mai revedea pe pământ.
Mireasma timpului, crenguța de iarbă-neagră
Și amintește-ți că te-aștept.
(Adio / vol. Alcooluri)
Poezie scrisă în 1913, după despărțirea de pictorița
Marie Laurencin în anul 1912.
© CCC
Din când în când este bine să te opreşti din căutarea fericirii şi să fii doar fericit.
Femeile mint, mint, mint.
(Paznicul melancolic)
© CCC
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte
Şi iubirile noastre -
Se cade poate să-mi aduc aminte -
După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.
(Podul Mirabeau)
Onoarea depinde adesea de ora pe care o arata pendula.
© CCC
Vreau sa traiesc inuman, puternic si mandru
Pentru ca am fost creat dupa chipul lui Dumnezeu.
(Opere poetice complete)
© CCC
De ce ochi vom avea nevoie și de ce răbdare, sau mai degrabă de ce orbire ca să vedem deodată lumina zilei.
(Inocențe și memorie)
© CCC
Este timpul sa se reaprinda stelele.
Pentru a se dovedi “francez adevarat”, Apollinaire se inroleaza in armata in 1914. Repartizat in Regimentul 96 Infanterie, este ranit grav la cap de o schija de obuz, pe 17 martie 1916, fiind supus unei trepanatii craniene. In timp ce era in convalescenta, a scris piesa Mamelele lui Tiresias din care este extras acest citat: “Il est grand temps de rallumer les étoiles”. Este de la sine inteles cum cineva care a vazut ororile Primului Razboi Mondial, din transee, sa doreasca sa redestepte ceea ce a fost frumos in lume pana atunci: “Este timpul sa se reaprinda stelele…”.
© CCC
Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe.
(Norii)
Putem răspândi lumina în două moduri: fie ca o lumânare, fie ca o oglindă care o reflectă.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.