Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, 26 aug. 1880 – 9 nov. 1918, poet, dramaturg, nuvelist, romancier, critic de artă francez, de origine italiano-poloneză. A trăit 38 de ani.

Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți francezi ai începutului de secol XX, unul dintre cei mai pasionați susținători ai Cubismului și unul dintre părinții Suprarealismului. De asemenea, este considerat inventatorul termenului “cubism” (1911), al termenului “orfism” (1912) și al termenului “suprarealism” (1917), pentru a descrie lucrările compozitorului și pianistului francez Erik Satie (precursorul mișcărilor artistice ulterioare precum: Minimalism, Suprarealism, muzică repetitivă și Teatrul Absurdului).

Fiul natural al unui prinț italian, a trăit alături de mama sa, o nobilă poloneză, și de fratele său mai mic, pe Riviera franceza (Coasta de Azur). Deși era un elev strălucit, Guglielmo, pe care toată lumea îl numea  Wilhelm, a părăsit școala, ducând o viață boemă înainte de a deveni meditator de limba franceză.

Apoi, a plecat în Renania, alaturi de familia vicontesei Milhau. Revenit la Paris, își descoperă o adevarată pasiune pentru scris, pe care și-o exercită în diverse publicații prin poezii și articole, devenind apoi unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice din Paris (atât în Montmartre, cât și în Montparnasse). Prietenii și colaboratorii săi din acea perioadă erau Pablo Picasso, Henri Rousseau, Gertrude Stein, Max Jacob, André Salmon, André Breton, André Derain, Faik Konica, Blaise Cendrars, Pierre Reverdy, Alexandra Exter, Jean Cocteau, Erik Satie, Ossip Zadkine, Marc Chagall, Marcel Duchamp și Jean Metzinger. A fost implicat într-o idilă cu pictorița Marie Laurencin, care este adesea identificată ca fiind muza lui.

În paralel cu activitatea de funcționar bancar, a creat revista consacrată poeziei, Banchetul lui Esop. Scriitor al avangardei, a publicat mai multe colecții de poezii. Opera sa erotică (un roman și multe poeme) a fost, de asemenea, transmisă posterității.

S-a înrolat în armată în 1914, evocând războiul în versurile sale ca pe un “spectacol bun”. Războiul era o oportunitate pentru el de a se declara “francez adevărat” și pentru a-și servi patria. Repartizat in Regimentul 96 infanterie, cu gradul de sublocotenent, a fost rănit grav la cap de o schija de obuz, pe 17 martie 1916 și a fost supus unei trepanații craniene, apoi a revenit la Paris.

A experimentat un timp practica caligramei (termen inventat de el, deși nu a fost inventatorul genului însuși, care desemnează poeme scrise sub forma de desene și nu în forma clasică în versuri și strofe).

Caligrama este o disciplină artistică care constă în a scrie o poezie conferindu-i în același timp o formă estetică sau un mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor dintr-o poezie. Propozițiile și cuvintele formează astfel un desen ușor de recunoscut. Guillaume Apollinaire nu a inventat acest gen, dar a contribuit foarte mult la el. El a inventat cuvântul „caligramă”, din cuvintele „caligrafie” și „ideogramă”. Acest gen se mai numește și poezie grafică.

Exemplu de caligramă

A fost precursorul a numeroase avangarde artistice ale timpului său, inclusiv al cubismului, poet și teoretician al revistei Spiritul nou și, fără îndoială, un precursor major al suprarealismului.

Guillaume Apollinaire a folosit pentru prima dată cuvântul suprarealism („surrealism”) într-o scrisoare adresată scriitorului și poetului belgian Paul Dermée, în martie 1917. În același an, poetul francez a lansat o piesă care încorporează acest nou cuvânt: Mamelele lui Tiresias, dramă suprarealistă în două acte și un prolog. Termenul va experimenta rapid o mare popularitate înainte de a deveni o mișcare artistică în sine.

Este autorul celebrului poem “Podul Mirabeau” (din volumul Alcooluri) care a fost pus pe muzică de foarte multe ori. Acesta are ca subiect dispariția iubirii, odată cu trecerea timpului, a cărei metafora este curgerea Senei sub Pont Mirabeau din Paris: “Pe sub Podul Mirabeau curge Sena cuminte și iubirile noastre…”

O placă de bronz se află fixată pe acest pod, având gravate primele versuri ale poemului, în memoria  lui Apollinaire.

Și-a pus amprenta asupra comunității poeților secolului XX cu lucrări precum „Le Pont Mirabeau”. Pe lângă scrierea de poezii, a compus și caligrame și a scris romane erotice și nuvele. Teoretician al Noului Spirit, maestru al cubismului și precursor al Mișcării suprarealiste, a murit pe 9 noiembrie 1918, de gripă spaniolă, după ce a luat parte la război.

Opere principale:

poezie: Bestiarul sau cortegiul lui Orfeu, 1911;  Alcooluri, capodopera sa poetica, colectie de poeme scrise intre 1898 si 1913, Vitam impendere amori (Viata pentru dragoste), 1917;  Caligrame, poezii de pace si de razboi, 1913-1916; Umbra iubirii mele, poezii adresate Louisei de Coligny-Chatillon, 1947; Poeme secrete pentru Madeleine, 1949; Paznicul melancolic, poezii inedite, 1952; Poeme pentru Lou, colecții de poezii pentru Louise de Coligny-Chatillon, 1955; Solduri, poezii inedite, 1985;  Si eu sunt pictor, album de ideograme lirice colorate, 2006.

romane si povestiri: Mirely, 1900 (lucrare pierduta); Ce sa faci?, roman foileton, publicat in ziarul Le Matin;  Cele unsprezece mii de vergi sau iubirile unui print, 1907; Ereticul et Co., povestiri, 1910; Ispravile unui tanar Don Juan, roman erotic, 1911, adaptat pentru cinematografie in 1987 de catre Gianfranco Mingozzi sub acelasi titlu; Roma familiei Borgia, 1914; Sfarsitul Babilonului,1914; Cei trei Don Juan, 1915; Poetul asasinat, povestiri, 1916; Femeia sezand, neterminat, editie postuma, 1920.

***

Caligrama: poem al carui aspect grafic pe pagina formeaza  un desen, in general, in legătură cu subiectul textului, dar, uneori, forma conduce spre un sens care se opune textului. Acest lucru permite combinarea imaginii vizuale cu cea a cuvintelor. Termenul provine din cuvintele caligrafie si ideograma.